Vizita la un azil de bătrâni – unul dintre cele mai frumoase momente pentru o fetiţă

Sunt multe momente care ne impresionează de-a lungul vieţii. La cei nouă ani ai săi, Irina Ştefania Zegheru spune că a trăit multe momente de neuitat. Clipe alături de familie, concursuri de karate, medalii obţinute, spectacole cu flautul, întâmplări de la şcoală, ore în apă la mare, minute de joacă la calculator sau cu hamsterul, lectura cărţii favorite, toate se adună în amintire. Când am rugat-o să aleagă însă cel mai frumos moment, acesta nu a fost legat de o reuşită personală sau de un eveniment în familie. “Am fost să cântăm la azilul de bătrâni Sfânta Elena, la început lunii martie. A fost unul dintre cele mai frumoase momente, pentru că le-am făcut o bucurie. Au fost încântaţi de vizita noastră. Toţi ne priveau cu atenţie şi cu interes”, povesteşte impresionată fetiţa, elevă a Şcolii “I. Al. Brătescu-Voineşti” Târgovişte.
“O fată ar trebui să fie pregătită”
Ea studiază flautul din clasa întâi, cu prof. Mariana Vârjoghe. Îşi aminteşte că acest instrument a cucerit-o din primul moment şi în două-trei şedinţe a reuşit să cânte prima melodie: “Rapsopia română”, de George Enescu. “Eu nu cred că am un talent anume pentru flaut, dar mama mi-o spune mereu”, mărturiseşte cu modestie Irina, care deşi spune că tratează muzică doar ca pe o pasiune, exersează aproape zilnic şi îşi doreşte să continue cu studiul altor instrumente. Dar ca profesie se imaginează doctor stomatolog. “Îmi place să pun plombe. Şunt jocurile mele preferate la calculator”, explică eleva.
Pentru a ajunge acolo mai este cale lungă şi ea vrea să fie pregătită pentru orice. De aceea face karate. “Am început la cincu ani. M-a atras acest sport pentru că ne învaţă să ne apărăm. Cred că o fată ar trebui să fie pregătită pentru situaţii în care are nevoie să se apere. Eu n-am fost nevoită. Am participat la multe concursuri şi am obţinut multe medalii”, spune Irina. Spectacolele însă o înfăţişează cu adevătar, arătându-i latura sensibilă, în ciuda durităţii afişate de multe ori. “Am emoţii când cânt”, mărturiseşte fetiţa, care spune că nu va uita niciodată cum prin muzică a reuşit să bucure ziua câtorva bătrâni.

Sunt multe momente care ne impresionează de-a lungul vieţii. La cei nouă ani ai săi, Irina Ştefania Zegheru spune că a trăit multe momente de neuitat. Clipe alături de familie, concursuri de karate, medalii obţinute, spectacole cu flautul, întâmplări de la şcoală, ore în apă la mare, minute de joacă la calculator sau cu hamsterul, lectura cărţii favorite, toate se adună în amintire. Când am rugat-o să aleagă însă cel mai frumos moment, acesta nu a fost legat de o reuşită personală sau de un eveniment în familie. “Am fost să cântăm la azilul de bătrâni Sfânta Elena, la început lunii martie. A fost unul dintre cele mai frumoase momente, pentru că le-am făcut o bucurie. Au fost încântaţi de vizita noastră. Toţi ne priveau cu atenţie şi cu interes”, povesteşte impresionată fetiţa, elevă a Şcolii “I. Al. Brătescu-Voineşti” Târgovişte.

“O fată ar trebui să fie pregătită”

Ea studiază flautul din clasa întâi, cu prof. Mariana Vârjoghe. Îşi aminteşte că acest instrument a cucerit-o din primul moment şi în două-trei şedinţe a reuşit să cânte prima melodie: “Rapsopia română”, de George Enescu. “Eu nu cred că am un talent anume pentru flaut, dar mama mi-o spune mereu”, mărturiseşte cu modestie Irina, care deşi spune că tratează muzică doar ca pe o pasiune, exersează aproape zilnic şi îşi doreşte să continue cu studiul altor instrumente. Dar ca profesie se imaginează doctor stomatolog. “Îmi place să pun plombe. Şunt jocurile mele preferate la calculator”, explică eleva.Pentru a ajunge acolo mai este cale lungă şi ea vrea să fie pregătită pentru orice. De aceea face karate. “Am început la cincu ani. M-a atras acest sport pentru că ne învaţă să ne apărăm. Cred că o fată ar trebui să fie pregătită pentru situaţii în care are nevoie să se apere. Eu n-am fost nevoită. Am participat la multe concursuri şi am obţinut multe medalii”, spune Irina. Spectacolele însă o înfăţişează cu adevărat, arătându-i latura sensibilă, în ciuda durităţii afişate de multe ori. “Am emoţii când cânt”, mărturiseşte fetiţa, care spune că nu va uita niciodată cum prin muzică a reuşit să bucure ziua câtorva bătrâni.


Valeriana

Gurmand + Raiman
Daca ti-a placut acest articol il poti distribui:

Lasă un răspuns

Info politica de confidentialitate

Cititorii Gazetei - Google.com
Cititorii Gazetei - Trafic.ro