Spre seară,cerul plumburiu al orașului nostru e întunecat brusc de stolurile uriașe. Zgomotul pe care-l fac este asemănător celui din campaniile electorale, iese amestecat din mii de difuzoare dezacordate. Sunt personaje importante, așa că vreau să vă trimit câteva gânduri despre ciori! Păsările, despre ele vorbim, ca să nu apară vreo confuzie!
Temute, disprețuite, ironizate, vânate dar… învingătoare. Sunt numite maestre ale supraviețuirii în lumea păsărilor, există 120 de specii răspândite în toată lumea, iar în România trăiesc opt asemenea specii. Sunt omnivore, mănâncă orice, fără mofturi, chiar și hoituri și gunoaie și sunt sedentare, de felul lor. Nu se tem de oameni și depun între patru și șapte ouă. Singura viețuitoare care are proporția dintre creier și corp mai mare decât a ciorilor este omul.
Cioara e una dintre singurele viețuitoare, cu excepția maimuțelor, care sunt capabile sa se recunoască pe sine, dacă se văd într-o oglindă. Au puterea să survoleze câmpurile unde urmează să se desfășoare o bătălie. Electorală? Au chiar și o zi respectată în calendarul popular, Moartea Ciorilor este una dintre zilele de marți, din ultima săptămână dinainte de lăsarea secului de carne.
Ciorile din România s-au înmulțit foarte mult în ultimii ani, au devenit un factor de dezechilibru ecologic. În Luncanii Ludușului, în vreme de primăvară târzie, se face tocăniță și prăjeală din ciorile tinere. Încă nu se știe câte dintre cele rămase ajung la Paris.
Doamnelor și domnilor, ciori și ciori, despre ele este vorba…