Cine hotărăşte ceea ce este bine sau rău? Unii oameni îşi spun că nu ar face rău, pentru că Dumnezeu i-ar pedepsi după moarte. Sunt bunii creştini! Totuşi, Dumnezeu ne-a înzestrat cu raţiune pentru a putea să facem deosebirea dintre bine şi rău.
I-aş întreba pe domnii din fruntea bucatelor noastre dacă oamenii pot alege să facă bine sau rău. Sau, măcar, se pot abţine de a face răul? Dacă n-aş fi aflat despre reflexele lor sictirite, atunci când este vorba despre filosofie, le-aş mai reaminti o idee a lui Socrate: există un Bine Universal, prin urmare orice om este capabil să facă binele. Din păcate, binele nu mai este astăzi popular, iar răul a devenit un fel de impuls necontrolabil. Ştiţi cum se spune? Binele este privat de putere, adică de unghia degetului arătător al fratelui cel mare…
Pentru semenii noştri, binele a devenit echivalent cu slăbiciunea şi cu puterea ispititoare a răului. Întotdeauna binele se uită mai repede decât răul..
Premier, miniştri, secretari de stat, senatori, deputaţi, prefecţi, primari etc. binele este numele lor… Un bine abstract, incolor, parfumat peste măsură şi dedicat semenilor, pe care-i iubesc şi-i servesc cu devotament şi competenţă. Striviţi de binele aruncat peste ţară de către aleşii noştri, noi, alegătorii, aşteptăm campaniile electorale şi vom aduna, prin curţi, ceva găleţi colorate, umbrele de unică folosinţă, tricouri cu însemne alese şi promisiuni îndesate cu grijă prin cutiile poştale.
Păi, nu?