Profesorul târgoviştean Ioan Radu, prezent la Academia Română, sesiunea de comunicări ştiinţifice de primăvară

Prezență activă a mediului academic, profesorul târgoviștean Ioan Radu, președintele Societății Astronautica Târgoviște, fost campion mondial la rachetomodelism, a participat pe 17 martie la un eveniment important din cadrul Academiei Române. Este vorba despre Adunarea Generală și Sesiunea Anuală de Comunicări Științifice de Primăvară a Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii, Divizia de Istoria Tehnicii, din cadrul Academiei Române.

Alături de alte personalități ale lumii științifice și academice, profesorul Ioan Radu a susținut comunicarea cu numele „225 de ani de existenţă a primului document de rachetologie scris în limba română. Încadrarea manuscrisului Conachi printre lucrările de astronautică din România‘.

Redăm aici, cu acordul autorului, argumentul lucrării prezentate de târgovişteanul Ioan Radu: „Manuscrisul CONACHI (datat la 1791) este primul document scris în limba română în care se descriu rachete, constituind un moment de referinţă în istoria naţională a astronauticii.

S-a vorbit despre aceste descrieri, am făcut-o şi noi înainte, în publicaţiile periodice de specialitate şi în tratatul nostru de Istorie a astronauticii româneşti. Credem însă că manuscrisul respectiv merită mult mai mult. Mai precis, un document de o asemenea valoare trebuie validat prin reconstituirea modelelor descrise, demers care poate să certifice valoarea ştiinţifică a textului, pe de o parte, şi aplicabilitatea practică, pe de alta parte.

      Soluţiile tehnice oferite de noi au fost aplicate întocmai. Am putut astfel să dovedim modernitatea gândirii unui cărturar reprezentativ pentru spiritualitatea românească a acelui sfârşit de Ev Mediu. Compoziţiile chimice stabilite, măsurătorile, tabele cu dimensiuni, calibrarea motoarelor s-au dovedit veridice, demonstrând că în Ţările Române s-a trecut de faza simplelor preluări a unor informaţii teoretice (ceea ce, oricum, înseamnă foarte mult pentru epoca respectivă) şi s-a ajuns la realizarea concretă a unor rachete zburătoare.

Comunicarea noastră îşi propune să prezinte implicaţiile teoretice şi practice ale unui asemenea demers, etapele parcurse, concretizarea schemelor grafice etc.

Se doreşte, astfel, o contribuţie la acoperirea unor aşa-zise “pete albe” din istoria rachetei româneşti, dovedind că, de fapt, nu este vorba despre „pete albe”, ci că a existat o evoluţie continuă.

„