Larisa Grigore este cea de-a doua câştigătoare a concursului „Fii şi tu gazetar dâmboviţean!” Citeşte-i articolul!

 

În această săptămână, cotidianul nostru i-a provocat la concurs pe elevii Liceului de Arte „Bălaşa Doamna” din Târgovişte. Cea de-a două câştigătoare a concursului „Fii şi tu gazetar dâmboviţean!” este Larisa Grigore, elevă în clasa a-XI-a C. Mai jos puţeti să citiţi articolul pe care Larisa l-a trimis pe adresa redacţiei. Felicitări!

Chemare la fericire

Copilăria poate fi definită ca o multitudine de culori care înfrumuseţează un tablou, când aceste culori dispar rămâne doar gri.Dintr-o anumită privinţă copilaria este mai mult decât o perioada din viaţă, mai mult decât vârsta juvenilă. În general, copilăria nu începe şi nu se termină. Există două categorii de oameni: la primii, copilaria se manifestă  doar până la 10-11 ani, caracterizată prin libertate ,zile fără griji, jocuri;  la cea de-a doua categorie  însă,copilaria are altă însemnatate, este percepută altfel.Ea durează mai mult, este definită prin simplitatea modului de viaţă, fericire , lumină şi zâmbet.

Din păcate, în prima se încadrează mult mai mulţi oameni. Grijile de zi cu zi, problemele cu care se confruntă  societatea contemporană şi mulţi alţi factori,au contribuit la distrugerea psihică a maselor. Oamenii sunt prea ocupaţi pentru a vedea ce este cu adevărat frumos, ce conteaza si ce aduce fericirea ,îşi pierd simplitatea şi totuşi nu gândesc mai complex,uita ce contează cu adevărat, subjugaţi de valoarea şi prezenţa strict necesară ,aproape vitală a monezilor bancare. Mass-media promovează prea multe non valori. De ce să contemplezi natura când te poţi uita la televizor fără un efort cerebral? Oamenii se zbat pentru a ajunge la condiţia înaltă a unor  indivizi, care au de altfel vieţi foarte frumoase (asta doar când sunt văzute prin prisma ecranului LCD) şi niciodată nu reuşesc să ajungă  suficient de bogaţi şi frumoşi,mereu vor mai mult,sau dacă au destul, totuşi le lipseşte ceva…o anumită pace interioară…aceştia sunt oamenii care nu mai trăiesc în copilărie ,oameni poate trişti, poate multumiţi de condiţia lor, dar care însă tânjesc după ceva. Aşadar, societatea e prea agitată în goana sa după aur şi uită să se bucure de  ceea ce contează ,nu e de mirare că foarte multe persoane suferă de tulburări psihice şi depresii.

Dar sunt şi tinerii sau adulţii –‘veşnic copii’. Aceştia ştiu să zâmbească şi zâmbesc pentru orice. În ei nu există  ura, poftă de câştig sau răutate. Soarele e ceva special în fiecare dimineaţă, stelele strălucesc doar pentru ei,fiecare frunză e un zambet, nimic nu conteaza, nimic nu poate provoca durere. Copilăria e un optimism care te face să zbori. E certitudinea că orice s-ar intampla mâine încă vei putea să te bucuri . Înseamnă să trăieşti simplu, să fii mulţumit cu tine şi cu ceea ce ai.E simpla bucurie de a exista. În orice poţi găsi ceva bun, trebuie doar să cauţi. Multe lucruri îţi pot aduce satisfacţie, nu doar televizorul şi ziarele de scandal. Muzica , teatrul, cărţile…te pot învăţa să deosebeşti binele de rău. Pe ’copiii’ zilelor noastre îi putem vedea citind în parc,plimbându-se cu barca, sau chiar pictând în centrul unui oraş. Ei trăiesc prin simplitate şi inocenţă.

Poate ca viaţa nu e doar miere, dar o poţi vedea ca fiind frumoasă. Poate că aveţi probleme şi trebuie să munciţi, să vă întreţineţi familiile, dar când ajungeţi acasă de ce să nu admiraţi apusul? Unii nu o vor face pentru că au uitat probabil ce e cu adevărat frumos…

Copilăria înseamnă zâmbet,aşadar este singura şansă la fericire, iar ceea ce îi lipseşte societăţii noastre este fericiea. Avem tehnologie, am evoluat, avem căi infinite spre cunoaştere, dar cu ce folos?