”Ursul” și ”Sorcova”, la Malu cu Flori, tradiții păstrate cu sfințenie de locuitori

La Malu cu Flori, sărbătorile de iarnă sunt așteptate cu mare nerăbdare, mai ales de către copii, care duc mai departe, de la părinții și bunicii lor, obiceiurile și tradițiile frumoase pe care le-au moștenit. De la profesoara școlii din localitate, Mirela Mandă, am primit un material documentat despre tradițiile și obiceiurile de Crăciun și Anul Nou, din localitatea Malu cu Flori, pe care îl redăm în continuare.

 ”Situată într-o zonă colinară cu rezonanțe floricole, comuna Malu cu Flori este alcătuită astăzi din cinci sate: Malu cu Flori (Runceasa), Copăceni, Micloșanii Mici, Micloșanii Mari și Capu Coastei.

Aici se păstrează, din timpuri imemoriale, obiceiuri și tradiții autentice legate de mai multe evenimente din viața oamenilor, însă un farmec aparte îl au cele despre sărbătorile religioase din perioada iernii, când sătenii se retrag pe la casele lor și anul agricol se încheie. Dintre acestea, cele mai spectaculoase sunt cele ce vestesc Crăciunul și Anul Nou, Boboteaza și Sf. Ion.

Sunt cunoscute unele legende populare şi colinde, în care Moş Ajun apare ca un cioban sau baci la turmele fratelui, Moș Crăciun, care este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână), fiind “mai mare peste ciobanii din satul în care s-a născut Hristos”.

Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun.

Dacă primul o refuză, cel de-al doilea îi întinde o mână. Neștiind însă că femeia este Maica Domnului, nu o primeşte în casă şi o trimite să nască în grajdul vitelor. Crăciuneasa, o femeie miloasă, o ajută să nască, fără ştirea soţului ei, dar este pedepsită apoi de el fiindcă a arătat neascultare față de soț. Când Crăciun află că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel “primul creştin”, “Sfântul cel mai bătrân”, “soţul femeii care a moşit-o pe Maria”. Se spune că el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci, de unde tradiţia de a face daruri de Crăciun, mai ales copiilor.

Acum Crăciunul este o sărbătoare de familie, când se adună copiii, părinții și nepoții la masă. Participă la slujbele bisericii, îi primesc pe colindători sau fac parte ei înșiși din cete. Crăciunul este considerat sărbătoarea păcii, când orice conflict încetează. Cu o seară înainte, cetele de copii umblă din casă-n casă cu colindul „Bună-dimineața la Moș Ajun!”. Ca daruri primesc covrigi, colaci, mere, nuci și bani.

În prezent, se poate vorbi de un caracter în general creștin al colindatului. Colindătorii îi simbolizează pe îngerii care cântau deasupra ieslei din Betleem, slăvind nașterea Pruncului Iisus. Pe lângă această „veste minunată”, care se află în centrul celor mai multe colinde contemporane, colindele religioase mai vorbesc despre Patimile Domnului, despre sfinți, despre Maica Domnului, despre bătrânul Crăciun, despre trădarea lui Iuda etc.

În zilele Crăciunului, copiii umblă cu STEAUA. Ei colindă în cete mici, cu o stea făcută dintr-o sită veche, cu șase, opt sau douăsprezece coarne triunghiulare, învelite în hârtie colorată. În centru, au icoana Nașterii Domnului. Miezul cântării lor se referă la căutarea și aflarea pruncului Iisus de către magi sau crai. Dar cântarea cuprinde și o parte a troparului Nașterii Domnului și o orație către gazde. Prin zona Muscelului, în care se situează și comuna Malu cu Flori, este obiceiul ca stelarii să-și închine steaua, la întâlnirea a două cete. Copiii merg noaptea la biserică pentru slujba Nașterii Domnului, iar la întoarcere pornesc în cete pe ulițele satului cântând colindele religioase tradiționale ce vestesc această mare sărbătoare.

Remarcăm că nici de Anul Nou nu lipsesc colindele. Ele însă vestesc această sărbătoare și conțin urări pentru noul an.

Așa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat, în comunitatea noastră, de urarea cu PLUGUȘORUL, cu SORCOVA, cu CAPRA și cu URSUL (jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești-VIDEO la Școala Malu cu Flori). Sunt obiceiuri care încă se păstrează. Cu plugușorul merg, de regulă, grupuri de băieți (între 2 și 5 persoane), care pocnesc din bici, sună din clopote sau fac zgomot cu buhaiul”.

Toți poartă cu sine bâte, cu rolul de a speria și alunga duhurile rele ascunse în casele gospodarilor și în livezi.

CAPRA este vestitoarea rodului animalelor din gospodăriile oamenilor, dar marchează simbolic și ”îngroparea” anului vechi și renașterea întregii firi în Noul An. Colindătorii umblă în grupuri de câte trei: un țăran, un negustor și o mască (capra) ce trebuie vândută, însă, fiind prea scumpă și neavând prea mult lapte, este lovită și „ucisă”, dar reînvie, spre bucuria tuturor. Colindătorii primesc covrigi, dulciuri și bani.

Cu URSUL merg astăzi câte doi urători: un deținător al ”animalului” și o mască asemănătoare cu ursul. Masca bate cu picioarele pământul pentru a-l face roditor în Noul An, iar stăpânul său rostește următorul text:

”Ursul meu din Spania

L-am adus cu sania.

Tra,la,la,la,la,la,la (refren), bis.

Și de-acolo, până-ncoace,

S-a-nvățat ursul să joace.

Tra,la,la,la,la,la,la (refren), bis.

– Joacă bine, Moș Martine,

Că-ți dau pâine cu măsline!

Tra,la,la,la,la,la,la (refren), bis

Și acum de încheiere,

Vă spunem: la revedere!

Tra,la,la,la,la,la,la (refren), bis.”

Altă formă de colind de Anul Nou este SORCOVA. Mai demult, la Sfântul Andrei se puneau în apă, la înflorit, ramuri de măr, păr sau vișin. Cu ele se colinda din Ajun, până în dimineața zilei de Sfântul Vasile. Astăzi acestea sunt înlocuite cu sorcove făcute din flori de hârtie colorată, ornate cu beteală. Obiceiul este practicat de copii, care intră în casă și le ating, pe rând, pe gazde, cu sorcova, cântând textul tradițional, cunoscut în toate zonele țării. Fetele mai mari (11-18 ani) colindă în grupuri interpretând un text deosebit, necunoscut în alte regiuni.

Acesta are următoarele versuri:

”Sub foița fagului,

Sub cetina bradului,

Șade Maica Domnului

Cu Fiul micuț în brațe.

Fiul plânge, Maica-i zice:

– Taci cu Maica, nu mai plânge,

Că-ți dă Maica două mere,

Două mere, două pere.

Două mere, două pere,

Să te joci în rai cu ele.

-Maică, nu-mi este de mere

Mi-e de puntea raiului,

Că-i ca firul paiului.

Omul care-i credincios

Merge pe punte frumos.

Omul care-i păcătos

Cade de pe punte jos.”

Prin fastul și diversitatea lor, sărbătorile de iarnă sunt cele mai ample și mai spectaculoase din cultura populară actuală, iar mălurenii le respectă cu sfințenie”.

prof. Mirela Mandă

Citește și

„ROMÂNIA, TE IUBESC”, O ALTFEL DE LECȚIE DE DIRIGENȚIE, LA ȘCOALA MALU CU FLORI