Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
Cântec cu bolnavul închipuit
Legat cum se cuvine peste şale
Cu-al soaţei mele şal cam ponosit
Aş vrea să fiu un plin de nevricale
Şi arţăgos bolnav închipuit
Şi sus pe o noptieră cu flacoane
Fiole şi clistire azurii
Pentru gonit ţânţarii plini de toane
Să am şi-un plici din puf de colibri
Iar nişte servitoare (Ce ursuze!)
Numite Madelon şi Antoinette
Să ardă spirt albastru în ventuze
Şi să mă bată măr la tabinet
Purtând pe cap o scufă stacojie
Şi-n plăpumi moi de puf înfăşurat
Borcanele cu lipitori să-mi fie
Mereu la îndemână lângă pat
Sau înghiţind extrasele de peşte
Cu o spatulă cât un bob de mei
Să denumesc gălbeaza latineşte
Întru deliciul medicilor mei
Şi-n timp ce miaun că mă doare splina
Şi nişte cataplasme calde cer
Să-mi cerceteze doftorii urhhhina
Taman ca-n Le Malade Imaginaire
2.
Am fost contemporani cu Casanova
Şi viaţa ne părea un fabliau
La curte se citea La vita nuova
Şi-avea puteri oculte Balsamo
Burghezii cu perucile otova
Negustoreau de la Paris la Pau
Dar noi cinam ades cu Casanova
Şi viaţa ne părea un fabliau
Evropa ne ştia prea bine slova
Căci n-apăruse încă Art Nouveau
Apoi /pe timpul Annei Romanova/
O am iubit-o tare pe Momo
Şi-am fost contemporani cu Casanova
Traduceri
1.
verlaine
din înțelepciune
Marea-i mai frumoasă,
Ca o catedrală,
Doică inimoasă
Care ne domoală.
Peste ea, în şoaptă,
Vergura se roagă.
Daruri multe poartă,
Dulci dar şi cumplite,
Şi mă ceartă, iartă,
De-s pe căi greşite.
Marea cea în spumă
Nu tine ranchiună.
Foarte răbdătoare,
Chiar şi când e rea,
Peste ea o boare
Prinde-a fermata:
,,Voi muri-veţi blând,
Cei nemaisperând!’’
Şi sub ceruri vaste
Puse-a străluci
Ia culori albastre
Roze, verzi sau gri
Şi e veşnic jună,
Decât noi mai bună.
2.
verlaine
A poor young shepherd
Am frică de sărut
Precum de o albină.
Nimic nu mă-nsenină
Şi umblu ca zălud.
Am frică de sărut.
La Kate ţin însă tare
Căci are ochi zglobii
Şi delicată pare,
Iar chipul palid i-i.
La Kate ţin însă tare.
E Sfântul Valentin
Dar nu pot cutezare
Să o curtez puţin.
Ce lucru de-nfricare
E Sfântul Valentin!
Mi-a fost făgăduită,
Ştiu bine asta toţi,
Dar – jalnică ispită!
Amant să fii nu poţ
Doar pe-o făgăduită.
Am frică de sărut
Precum de o albină.
Nimic nu mă-nsenină
Şi umblu ca zălud.
Am frică de sărut.
3.
verlaine
Aleea
Boită, ca pe timpii cei vechi, cu păstoriţe,
Sub rămurişul negru, ea se arată şui
Şi vine,înnodată cu panglice pestriţe
Pe-aleea unde muşchiul crescu în voia lui,
Nespus de afectată, făcând anume fiţe
De regulă păstrate pentru papagaliţe.
E-n rochie albastră şi are-un evantai
Pe care îl frământă,cu inelate deşte,
Atâta de erotic, încât şi ea zâmbeste,
Iar poftele de dânsa se ţin întruna scai.
-Cu nasu-n vânt, e blondă-aşadar mironosiţa,
Cam dolofană, plină de un orgoliu vag,
Dar nu aşa de fină precum e aluniţa
Ce-I dichiseşte ochiul, oleacă prostănac
Facebook
WhatsApp
TikTok
