Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
Mi s-au răcit poemele în oase
Sub lapoviţa veacului ingrat;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
Care donează sânge închegat,
Dar uneori aş vrea să coacem pâine
Şi să ne fie graiul mai iabraş;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
Ce vine când şi când pe la oraş
Şi de aceea apele-s murdare
Şi de aceea nu avem noroc;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
Care-şi serbează ultimul soroc.
Au gura lipsă ce-i pe care-i pune
Cicoarea ca să predice-n pustii;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
La care-i curge lapte din gingii,
Dar uneori aş vrea să coacem pâine,
Să nu ne-acuze iarba de complot;
Eu, domnilor, sunt calul cu cocoaşă
Şi botniţă de purpură la bot.
2.
Fiindcă-avea răpciugă şi-a râs de Saturnalii,
Trimiteţi-l să fie bufonul lui Pilat.
„El e Mântuitorul – clamează lăutarii –
Sau e un capelmaistru în frac decolorat.”
În cinstea lui să fie magnifica serată
Cu vinurile acre şi searbede în zori.
Priviţi-l! Are-n mână o cârpă colorată
Şi-i vindecă de râie rânjind pe servitori.
Lăsaţi-l să mănânce, să bea pe îndelete!
Rumorile serbării-s acum la apogeu,
Dar cine-i Magdalena cu ugerele bete
La care el îi pune guzgani în decolteu?
Eu nu-s decât un claun cu barba şomoioagă!
Maria Magdalena, aşteaptă până-n zori!
Acum Mântuitorul se duce să petreacă
Punându-şi trist pe umeri un cap de râmător.
Şi totuşi pe Golgota el trebuie să suie,
Acoperit cu steme, spoit cu tibişir!
Vedeţi? Nici nu e lacom! Aduceţi-i dar cuie,
Acum să se vădească de-i înger sau fachir.
Să-l condamnăm la moarte! A râs de Saturnalii!
Şi-avea pe cap anume-o tichie de circar!
„A fost Mântuitorul!” – clamează lăutarii,
Dar el le spune-n şoaptă că-i unul din tâlhari.
3.
Scrisoare. Mamei lui Esenin.
Eşti încă-n viaţă, bătrânica mea?
Mai ţârâi de tristeţe ca un greier?
Aveai pe vremuri un flăcău bolnav
La care-i curge păcură din creier…
În gura mea cresc negre flori de mac,
Oraşelor li-i rîncedă lumina;
Sunt osândit să tac şi să tânjesc
Împodobind cu stele ghilotina.
În mâlul dintre noi plodesc năpârci
Şi năpârlim, dar fiecare-n parte;
Mă-mbracă procurorii pe furiş
În toga condamnaţilor la moarte.
Poeţii s-au închis în colivii
Iar iarba peste tot e secerată;
Sunt osândit să scriu cu cicatrici
Un epigraf pe-o carte blestemată,
Iar caii albi întorşi din purgator
Îmi mângâie cuvintele cu botul;
Tristeţea ta e ca un pui de lup
Care-a venit să lingă eşafodul.
Din lacrima mea rea să fierbi rachiu,
Sărută părăluţele pe lujeri,
Închide-ţi însă ochii-mplumbuiţi
Să nu îmi vezi cocoaşa dintre umeri.
Traduceri
1.
rimbaud
Adormitul din vale
E o gropană verde, prin care se-mlădie
Cântând un râu ce-mbracă ierbişul în argint,
Iar soarele, pe munţii cu creasta azurie,
Luceşte. E o vale de raze vii mustind.
Un jun soldat,cu gura deschisă, pal la faţă,
Cu ceafa răcorită de picurii de rouă,
E adormit pe spate, sub nori, în iarba creaţă,
În patul său cel verde, unde lumina plouă.
Cu talpa-n gladiole, ca un copil la boală,
Zâmbeşte dintre ierburi, furat de picoteală.
Hai, încălzelşte-l Fire şi leagănă-l uşor!
Nici un miros văratic nu-i dat să-l înfioare,
Cu mâini la piept aduse el e culcat la soare,
În pace. Şi în dreapta e rupt de două ori.
2.
verlaine
Peisaje
Lui Anatole Baju
Păduri nenumărate-s la tatăl meu, la țară.
Acolo-n beznă lupii pândesc cu ochi de pară
Și coacăzele-s negre pe sub stejari. La fel
De negru e și iazul de-atât adânc și-n el
Bătută de vântoasa iscând talazuri, dură,
Tot face salturi apa, ce-i mineral de pură.
Cătunele cu case de-ardezie și-azur
Au locuri de pășune și-ogoare împrejur,
Iar soiul bun de vite dă carne cât cuprinde,
Puțin sălbăticuță, dar bună de merinde.
Sătenii au credință și-s mulțumiți așa.
E bun și gras pământu-n ținut la mama mea.
Iar omul, blând și tare, e domn peste câmpie.
Recoltele-s muncite aici cu strășnicie,
Mai rar vezi câte-o apă, vreun pâlc de arbori trist.
Industria ici-colo strică tabloul ist
De tihnă și de pace, de câmp dedat cu plugul,
Și a făcut să scadă câte puțin belșugul,
În mare însă-i bine, de-ar fi să facem cont,
Ba calzi, ba reci, sătenii rămân creștini în fond,
Peste întreg ținutul, în zborul ei tresaltă
Și parcă n-are capăt clopotnița înaltă
Ce suie și tot suie, în calea-i spre tării
Mărturisind de drepturi străvechi și datorii
Pe care Leul Flandrei, pe stema aurie,
Le apară cu colții și rage a mânie.
Ținutul meu din vise-i un loc sărbătoresc
În care țara tatii și-a mamei se unesc.
Plăcerile acolo-s cu oarece asprime
Iar tihna și iubirea au forța lor și-s pline
De calm, de echilibru, de ordine în tot.
Fecioarele își poartă virtutea cu socot
Iar amorezul care le strânge-n brațe știe
Să fugă cât se poate de mult de trândăvie,
Ce-i lasă loc la viciu, apoi la ochi spășiți,
Și-așa-n ținutul ăsta cu toții-s mulțumiți.
Sau mai degrabă fură. Că-n minți și-n inimi, iată
Făcutu-s-a furtună cumplită dintr-o dată.
Fu foc. Căzură grindini. Mizerie din greu
Ca într-un loc de unde plecase Dumnezeu.
Femeile atinse au fost de sterpiciune,
Trăgeau să moară turme pe iarba din pășune
Iar tinerii de-acolo piereau și ei de juni,
Sau lâncezeau amarnic, părând că-s mortăciuni.
Pe câmpuri măcinate neostoit de ploaie
S-a-ntins atunci o mare pocită de noroaie
Și a pierit din arbori întregul păsăret,
Lăsând în urmă cuibul și-al puilor schelet.
Logodne, nunți ferice ca-n vremurile cele
Nici vorbă să mai fie-n paraginile mele
Dar crucea încă luce pe turle-n scăpătat,
iar clopotele încă, în cușca lor mai bat
Și dându-ne nădejde, acolo, peste ape,
Apare curcubeul, precum după potoape.
.
Facebook
WhatsApp
TikTok
