Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
din POEME DE DRAGOSTE
1.
A mai trecut, o Adda , o zi de pacienţă.
Cum ar fi fost la tine să vin în diligenţă
Purtând pe cap gambetă şi-o floare la rever?
Cum ar fi fost la tine să vin pe drum de fier
Cu o valiză plină cu fleacuri de tot felul?
Iar tu să fii, ca-n Cehov, o doamnă cu căţelul
Şi cu o pălărie romantică de pai
Ce-n sala de-aşteptare a comandat un ceai,
Iar de botina-i neagră căţelu-şi freacă botul?
Cum ar fi fost la tine să vin cu pachebotul,
Când, poate-ntr-o ursuză şi tristă zi de luni,
Pe Baltica începe sezonul de furtuni,
Mugeşte tare vântul şi marea e rebelă?
Cum ar fost la tine să zbor într-o nacelă,
Ca un amant frenetic, cu pletele vâlvoi?
Cum ar fi fost la tine să vin cu Vuia Doi?
Sunt tot cuprins de freamăt. La tâmple am broboane.
Azi nu se scriu bilete, există telefoane,
Iar vocea ta-mi înfige în inimă un ghimp:
,,Vezi, mâine să ai grijă să te trezeşti la timp.
La opt şi jumătate precis începe zborul’’.
Iar sub cămaşa lungă îţi freamătă piciorul.
2.
Roiesc amărăciunile puzderii
Şi sângerăm din palme amândoi.
Tăcem. Iar sărbătoarea Învierii
E sărbătoarea morţii pentru noi
Degeaba postul mare se încheie,
Urma-vor săptămâni de ajunat.
Te vreau cu sânii goi. Te vreau femeie.
Mă vrei poet. Tu nu mă vrei bărbat.
La tine-i soare, iar la mine plouă
Şi berea are parcă gust de clei
Hai s-ascultăm tristeţea cum se ouă!
Ce coajă neagră are oul ei!
Ţi-s sânii calzi precum nişte cuibare.
Mi-e gura rece, buzele mi-s reci.
Nu mai sunt Paşti. Doar Săptămână Mare.
Tu eşti în negru. Trebuie să pleci.
Iar eu voi sta prin cârciumi, printre pegre,
Urma-vor nopţi şi zile de alcool.
Doar noi ciocnim de Paşte ouă negre
Cu şoldul tău pictat pe coaja lor
Traduceri
1.
verlaine
ariete uitate
Clavirul, ce o mână-l sărutase
Prin seară, se zăreşte, irizând,
Când, ca un fâlf de aripi unduioase,
Un cântec vechi şi plin de mult incânt,
Străbăte lin, aproape tremurând,
Budoaru-n care tot a Ea miroase.
Ce legănat molatic, deodat’
Îmi mângâie făptura-n clipa asta?
Ce ai cu mine, cântecel ciudat?
De ce mă hărţuieşti, refren fanat
Ce vei muri curând, lângă fereastra
Puţin întredeschisă-n scăpătat?
2.
verlaine
din intelepciune
(Gaspard Hauser cântă.)
Venii cândva, un biet orfan,
Cu ochii mei doar avuţie
Pe la oraş, în pribegie
Şi nu am fost găsit viclean
În floarea vârstei am fost ros
Apoi de pofte amoroase;
Găseam femeile frumoase,
Dar ele n-au zis că-s frumos.
Lipsit de-o patrie a mea
Şi nu prea tare-n vitejie,
Am vrut să mor în bătălie,
Dar moartea n-a vrut să mă ia.
Oare trăiesc întru zadar?
Ce pot a face-n ceastă lume?
E mare-a mea amărăciune!
Să vă rugaţi pentru Gaspard!
3.
verlaine
din înțelepciune
Neguros şi greu
Somn mă stăpâneşte;
Dormi, tu visul meu,
Dormi adânc, nădejde!
Zac ca într-un hău,
Ştiinţă nu-mi mai este
Despre bine, rău…
Jalnică poveste!
Sunt un leagăn frânt,
Parcă fără vrere,
Legănat de vânt.
De acum tăcere!
Facebook
WhatsApp
TikTok
