Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
A mai rămas tristeţea, subţire ca o bură,
Pe palmele întinse, pe degete, pe gură,
Iar sângele se scurge în moarte, pic cu pic.
E dedesubt nimicul. Deasupra tot nimic.
2.
Ni-e scris pesemne să rămânem vânt,
Doi miri de aer de aceeaşi fire.
Credeam că o să-ţi mângâi mâna blând
Şi iarăşi ai ajuns închipuire.
De vină-i doar bicisnicia mea,
Ce-n loc să te alinte, te sfâşie.
Şi, neagră precum zaţul de cafea,
E mâna asta, care scrie… scrie…
Şi scrisul ei drăcesc te-a-nveninat,
Tu, unico, splendoare şi miracol,
Ce poate să-ţi ofere un damnat?
Cum să fii tu femeia unui diavol?
Parc-aş avea o inimă de lemn…
Eu merit nu iubire, merit ură,
Căci dragostea la care te îndemn
E-o cameră sinistră de tortură,
În care ne-am închis pe amândoi
/Nu trebuia să îmi răspunzi chemării/
Şi te-am stropit pe coapse c-un şuvoi
De sânge negru, sângele damnării.
3.
A mai trecut, o Adda, o zi de pacienţă.
Cum ar fi fost la tine să vin în diligenţă
Purtând pe cap gambetă şi-o floare la rever?
Cum ar fi fost să vin pe drum de fier
Cu o valiză plină cu fleacuri de tot felul?
Iar tu să fii, ca-n Cehov, o doamnă cu căţelul
Şi cu o pălărie romantică de pai
Ce-n sala de-aşteptare a comandat un ceai,
Iar de botina-i neagră căţelu-şi freacă botul?
Cum ar fi fost la tine să vin cu pachebotul,
Când, poate-ntr-o ursuză şi tristă zi de luni,
Pe Baltica începe sezonul de furtuni,
Mugeşte tare vântul şi marea e rebelă?
Cum ar fost la tine să zbor într-o nacelă,
Ca un amant frenetic, cu pletele vâlvoi?
Cum ar fi fost la tine să vin cu Vuia Doi?
Sunt tot cuprins de freamăt. La tâmple am broboane.
Azi nu se scriu bilete, există telefoane,
Iar vocea ta-mi înfige în inimă un ghimp:
,,Vezi, mâine să ai grijă să te trezeşti la timp.
La opt şi jumătate precis începe zborul’’.
Iar sub cămaşa lungă îţi freamătă piciorul.
Traduceri
1.
baudelaire
vinul asasinului
Sunt slobod, nu mai am consoartă
Și pot pe placul meu tot bea.
Când mă-ntorceam fără-o para
Mă-nnebunea cu vocea-i spartă.
Ca regii sunt de fericit;
Senin e cerul la culoare…
Așa era și-n vara-n care
M-am fost de ea îndrăgostit
Să stâmpăr setea mea vorace
Îmi trebuiește vin taman
Cât ar cuprinde un gropan,
Gropanu-n care dânsa zace.
O azvârlii cu mâna mea
Într-o fântână, ca pe-o soaie,
Și pus-am peste ea pietroaie
Ce-aș mai uita-o de-aș putea!
Cum n-am putut defel răpune
Tandrețea care ne lega
Și ca să mă împac cu ea
Ca-n vremurile noastre bune
Eu într-o seară o chemai
Pe o potecă mai obscură.
Veni! Nebună creatură!
Dar e vreun altul mai dihai?
Era tot chipeșă la față
Dar parcă-avea un nu-știu-ce.
Și-o mai iubeam. Iată de ce
I-am zis: Hai, cară-te din viață.
Sunt neînțeles. E cel puțin
Vreun singur bețivan cu faimă
Ce s-a gândit, în nopți de spaimă,
Să-și facă giulgiu greu din vin?
Nesimțitoare le e firea,
Precum mașinile de fier;
Nici iarna, nici în primăveri
Ei n-au știut ce e iubirea,
Cu-ncântul său întunecos,
Cu-alaiu-i infernal de patimi,
Fiole cu otravă, lacrimi,
Cu zgomotu-i de lanț și os.
Mă iată slobod, singuratic!
În seara asta-s mangă rău.
Deci, fără mari păreri de rău,
O să mă culc în drum zănatic.
Câinește o să dorm așa.
Și luându-mă, iabraș, sub roată,
Căruța tare încărcată,
Vagonul iute, vor putea
Să-mi frângă țeasta păcătoasă.
Și rupă oasele la greu:
Eu râd, precum de Dumnezeu,
De Diavol și de Sfânta Masă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
