Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
În adolescenţă
ştiam
numele tuturor
uraganelor,
numele marilor
curtezane ale
istoriei.
Ştiam pe de rost
o mie de poezii.
Acum
stau cu
fundul lipit de
un scaun.
Privesc
pânzele de păianjen.
îmi privesc
degetele de la picioare
şi mormăi:
-E bine.
Sfârşitul lumii
mă va găsi pregătit.
2.
Trec porcii prin viaţa mea.
Porci negri, vânjoşi
şi siguri pe ei,
porci care spun:
-Când dumnezeul porcilor
a vrut să creeze
o fiinţă perfectă
a creat porcul.
Porci care ştiu să recite
Iliada şi Odiseea şi cunosc
faptele de eroism ale porcilor.
Porci care poartă
cravate de 1000 de euro.
Trec prin viaţa mea
toţi porcii pământului
şi nu mă pot apăra
decât cu o frunză.
3.
Am încercat
să găsesc
nuanţa exactă a
a oboselii.
Am pictat
un studiu în gri
despre linişte.
Liniştea aia
ca un pat de spital
în care
nu te ţine
nimeni de
mână.
Dar afară e bine.
Circulă trenurile,
tramvaiele.
Apari pe urmă şi tu.
Ţii în mână ceva
care seamănă cu o
clepsidră şi totuşi
nu e clepsidră.
Toate se şterg
ca urma
Carului Mare pe cer
şi ca urma
bărbatului în femeie.
Tălmăciri…
1.
verlaine
Asfinţit mistic
Aducerea Aminte şi Soarele Apune
Se înroşesc acolo în zări şi se tot zbat,
În zările Speranţei ce ard ca un cărbune
Şi care se îngroaşă, precum un zid ciudat.
Iar florile deschise în fapt de scăpătat
-Gherghine, crini, tulipe, ori altele anume –
Acolo straturi-straturi încep să se adune
Şi lasă să le scape-un parfum înveninat,
O boare grea şi caldă şi greu de respirat
-Gherghine, crini, tulipe, ori altele anume –
Ce simţuri, duh şi minte-mi îneacă-n scăpătat
Şi face să se-mbine, ca-ntr-un leşin ciudat,
Aducerea Aminte şi Soarele Apune.
2.
verlaine
Sorii apunând
Zorii de leşie
Varsă peste câmp
O melancolie
De sori apunând.
O melancolie
Parcă legănând
Inima-mi pustie,
Sorii apunând.
Şi-arătări bizare
Ca şi duşii sori,
Dincolo de zare,
Spectri sau bujori,
Trec fără-ncetare,
Asemănători
Cu apuşii sori,
Dincolo de zare.
Facebook
WhatsApp
TikTok
