Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi…
1.
Îţi doresc
un crăciun fericit.
Astăzi ai musafiri.
Ţi-ai pus o rochie
elegantă şi sobră.
E o masă
de familie liniştită
la care
se vorbeşte în
şoaptă,
iar tacâmurile nu fac
nici cel mai mic zgomot.
E ca-ntr-un film
pe care l-am văzut
împreună
acum cincizeci de ani
şi din care nu mai reţin
decât mici amănunte:
de pildă culoarea
mănuşilor tale de plastic
cu care
torni supa în farfurii.
Când te duci
până la brad să îndrepţi
un fir de beteală
care stă strâmb
ai aerul femeilor triste,
refuzate de viaţă,
care
în nopţile de crăciun
ţin volume de versuri
pe pântece.
La mine e pace.
Am pe masă un măr
şi zece ţigări.
Iar pisicile au
băgat adineauri
capul pe uşă
să mă întrebe
dacă primesc cu colindul.
2.
Îmi las capul
pe umărul tău
ca în coşul
călăului. Ne-am
lipit umbrele
strâns
una de alta.
Am închis ochii.
Coapsele tale
prind fluturi.
Mâna mea flutură
ca un nor alb
peste un continent
negru.
Întunericul
ne va preface
în două
monede coclite
de pe vremea romanilor.
3.
Arborii au
peste o sută de
ani,
iar apele lacului
sunt aceleaşi
de pe timpul
corabiei vasa.
Aici
timpul s-a închegat,
a devenit
o bucată de ceară
pe care o poţi pipăi.
Trupul tău
e o hartă a liniştii.
Nu se mişcă nimic.
Doar pe piciorul tău
suie o buburuză.
4.
Ştiu să
jonglez cu cuvintele
ca şi cum aş jongla
cu nişte cuţite.
Ştiu să fac răni
care se vindecă
foarte greu
sau nu se mai vindecă.
Ştiu să zbor
în jurul coapselor tale
ca un fluture
negru de noapte,
ca să-ţi fac
un copil.
Ştiu să
îmblânzesc moartea
şi să vindec
de gâlci.
Ştiu să
prefac în plumb
tot ce ating.
Ştiu că
unu şi cu unu
fac zero.
5.
După ce ne iubim
trupul tău
pare în întuneric
o uriaşă clepsidră.
Fiecare
picătură de sânge
e un fir de
nisip.
Pustiul se-ntinde
de la răsărit la apus
şi de la miazănoapte
la miazăzi.
Moartea
umblă pe acoperiş
ca o
pisică persană-n
călduri.
Poezii mai de demult…
1.
La școala de băieți din suburbie
Cu clopot la intrare și cu bonz
Copiii învățau cu osârdie
Iar îngerul îi da pe cap cu bronz
Iar seara când porneau pe ulicioare
Orânduiți ortac lângă ortac
Făceau suite sus pe stinghioare
Găinile din Caana cotcodac
Și-odată traversată curtea udă
Cu țevi și cu bazine de înot
Cei mai naivi dădeau la caracudă
Cu țâncii de pe ulița lui Lot
Sau răscolind într-o cotruță praful
Și lintița crescută pe parchet
Puneau în funcțiune telegraful
Cel iscodit de Sem și de Iafet
Iar factorii poștali pe biciclete
/Aceiași dinainte de potop/
Le aplicau ștampile violete
Când îngerul privea prin periscop
Ca mai târziu cuprinși de bună voie
Și-ademeniți de șmecherul de Ham
Pe scânduri din corabia lui Noe
Să deseneze mărul lui Adam
Și alte aventuri de-ale juvenții
Ori fredonând în șoaptă Blumen blau
Suflau prin țeavă /numai repetenții
Cu boabe mici de linte în Essau
De-aceea travestit în Eminență
Cu ochelari verzui pe nas roman
Îi saluta cu multă deferență
Chiar Șarpele /altminteri pehlivan/
Iar rudele rămase încă-n viață
Privindu-le chipiul poleit
De îngerul hazliu cu strungăreață
Dormeau lângă lunete liniștit.
Noi cei ce vieţuim în paradis
Sub falnice cearşafuri şi dulame
Purtăm peruci liliachiu-deschis
Şi nasturi mari de aur la vestoane
În fiecare luni la ora trei
Pe duşumele date cu leşie
Scuipăm în aer sâmburi de ardei
Şi-ncet-încet murim de duioşie.
Dar marţea – precum bunii gospodari –
Purtând porecle cafre şi zuluse
Şi îngânând o rugă pentru lari
Ne dedicăm spălatului de rufe
În schimb dacă în rai se face miercuri
Sub marile lambriuri de stejar
Noi desenăm cu tibişirul cercuri
Şi tot ne credem încă mari şi tari
Dar joia – aşezaţi la telescop
Le şuşotim prin pâlnii de ivoriu
Nemuritoare pilde de Esop
La verii noştri fleţi din purgatoriu
Iar vineri când în rai e zi de post
Purtăm ciliciu-n loc de cingătoare
Şi ne întrecem care e mai prost
Ţinând pe vârful limbii cuişoare
Ca sâmbăta să mirosim a iod
Făcându-i giumbuşlucuri de tot felul
La doctoriţa noastră în capod
Ce ne stropeşte blând cu vermorelul
Duminica fiind zi de nenoroc
Anume însemnată-n călindare
Când vine barza şi îl ia în cioc
Pe unul dintre noi la întâmplare
3.
Culcat cu burta pe divan
Ce bine e sa fii motan
Motan de vază cu temei
Magistru peste motănei
Şi povestind la motănime
Raţiunea lucrului în sine
Pe când un şoarec din Megara
Îţi dă în cap cu călimara
Şi chiţcăie în barbă hâtru
Că-i cu motanul Murr cumătru
4.
O minge de pluş se roteşte alene
Prin aer cad albe mănuşi lenevos
Mâinile tale au pare-se pene
Dar râd spiriduşii cu măşti de-abanos
Lunecăm pe surâsuri regeşti şi ciudate
Eşti cea mai frumoasă sunt cel mai frumos
La gleznele-ţi mici se smeriră cascade
Dar râd spiriduşii cu măşti de-abanos
Facebook
WhatsApp
TikTok
