Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de ieri și de azi
1.
din SĂRBĂTORILE NEPUTINȚEI
S-a dus la dracu toată elocinţa
Iar sunetele pier ca-ntr-un abis
Poetul braţ la braţ cu neputinţa
La ora asta umblă prin paris
Ca doi apaşi cu creştetele ninse
Şi buzele strâmbate-n chip şi fel
Ei cântă ca armatele învinse
Un cântec melancolic de bordel
Ce spune depre viaţă că e tristă
Şi picură de fiere şi venin
Frumos ca o studentă maoistă
Şi negru ca pădurea din katyn
Să dea la dracu toată elocinţa
Pierind apoi de propriul său ecou
Poetul braţ la braţ cu neputinţa
La ora asta cântă în metrou
Cu ochi apoşi şi înrăiţi de câine
Un cîine răpciugos şi fumuriu
Şi ce adună astăzi pradă mâine
Pe-o pâine şi o sticlă de rachiu
2.
din SARBATORILE NEPUTINȚEI
Ne-ascundem sărăcia prin mansarde
Şi ne vorbim de-o vreme prin tăceri
Plămânii noştri-s sparţi de bulevarde
De bitum care duc spre nicăieri
Şi-n cântecele noastre de oraş
Scheletele cuvintelor sunt roşii
Cămăşi de forţă-i strâng de gât pe laşi
Iar ciuma premiază curajoşii
Cu epoleţi frumoşi de mercenar
Când îşi arată printre gratii pumnii
Din tâmpla spartă-a îngerilor sar
Pe tastele computerelor plumbii
Prin aburi vineţii de halogen
Care se duc cu mâzga şi cu zloata
Ca versurile unui schizofren
Ce-ncearcă să îşi muşte beregata
Şi lângă geam încep să cânte zorii
Privindu-se cu ochii lor saşii
În timp ce năpârlesc stihuitorii
Iar odele aduc a puşcării.
3.
din SĂRBĂTORILE NEPUTINȚEI
Nu ne iubesc maşinile de scris
E burniţă-n plămânii noştri galbeni
Acum peste infern şi paradis
Cad şiruri paralele de păianjeni
Ca nişte oameni trişti cu pălării
Pădurile orbecăie şi-n zare
Încep să ardă focuri purpurii
Pe galbenele tundrei semafoare
Iar la sfârşitul dansului apaş
Închişi în noi frumos ca-n nişte sere
Vom fi bufonii marelui oraş
Sau nişte regi goniţi din falanstere
Şi-n mâna ta îmbobocind un tril
Surâsul tău o să plodească nuferi
Ca o căruţă dusă în exil
Cu sângele oraşelor pe umeri
Cum inimi roz pictate pe fereşti
Te tot mânjesc cu fiere şi cu bale
Femeia lui Ovidiu ce jeleşti
Cu laptele din sfîrcurile tale
Pe străzile cu iz de sărăcie
Îngenuncheată-n balegă de cai
Când noaptea are gust de bălărie
Şi nu mai sunt poeţi în Walachai
4.
din SĂRBĂTORILE NEPUTINȚEI
Când zarurile cad pe partea stângă
Când aşteptăm o moarte de căcat
Când cremenea pistoalelor asudă
Când viaţa are sânul amputat
Când curţile corupte jubilează
Când sângele e galben ca un pai
Când intră leucemia prin lucarne
Când gărzile coboară de pe cai
Când craniile iubitelor sunt tunse
Când birturile vând rachiuri mov
Când iurtele au chiciură pe flamuri
Când este bal în bubele lui iov
Când rănile aduc a epoleţi
Când hoţii şi vardiştii-s deopotrivă
Când lapoviţa cade pe eroi
Când mestecăm bucăţi de sugativă
5.
la o bere cu tata
Îi privesc
pungile de sub ochi
şi mă mir
că el, care n-a fumat
niciodată,
îmi cere acum
o ţigară, o aprinde stângaci
şi
bombăne
printre dinţi:
„Să nu crezi
că acolo-i mai bine.
Lucrăm în trei schimburi,
iar alimentele
sunt pe cartelă”.
Apoi, văzând că-i
privesc insistent
muşcăturile de
ţânţar de pe antebraţ.
mai adaugă:
„Da, o problemă
e şi malaria,
din păcate
am ajuns amândoi
dependenţi de chinină,
dar în rest
suntem bine şi sănătoşi
şi se cuvine să ştii
că mai
aşteptăm un
copil,
dar s-ar putea să apară
complicaţii la naştere, maică-ta
bea iar
foarte mult.”
„Bine, atunci
hai noroc! – zic eu
posac
şi ciocnesc
una de alta
cele două
sticle de bere
pe care le am
de o oră în faţă.
„Hai noroc!”
zice şi el,
zgribulit în tricoul său alb
pe care scrie
cu litere roşii
Arbeit macht frei.
Tălmăciri…
1.
rimbaud
Săracii la biserică
Strânşi printre bănci, în colţul bisericii pe care
O încălzesc cu-al gurii lor suflu puturos,
Spre corul care varsă şiroaie de cântare
Pe douăzeci de glasuri psalmodiind pios,
Ca pe-un parfum de pâine, prin izul de feştile,
Supuşi la umilinţă, ca nişte câini bătuţi,
Săracii sus, la Domnul, ce li-i stăpân şi Sire,
Înalţă-al lor Oremus, rizibili şi ciufuţi.
Femeilor li-i bine în netedele strane
După ce şase zile au dus-o-n boala lor
Şi leagănă, chircite în zdrenţe de paltoane,
Un fel de plozi ce urlă de parcă îi omori.
Cu sânii scoşi afară, avide după supă,
Cu ruga-n ochi, căci n-o ştiu cu buzele rosti,
Privesc cum paradează o golănească trupă
De puşti purtând cu fală schiloade pălării.
Afară-s frig şi foame, dorinţe grosolane…
După un ceas de bine, iar relele roiesc,
Şi-alături nişte babe pocite, cu fanoane
Se dau de ceasul morţii, tot gem şi horcăiesc.
Aceştia-s epileptici, cuprinşi de-un mare tremur
Pe care, la răspântii, ieri toţi i-au ocolit,
Iar cei ce stau cu nasu-n ceasloave de pe vremuri
Sunt orbii, duşi de javre prin curţi pentru cerşit,
Şi toţi, cu-a lor credinţă calică şi stupidă,
Către Isus se vaită cu ochii plângăcioşi,
Cum şade pe-un vitraliu, cu faţa gălbejită
Departe de toţi slabii şi graşii răutăcioşi,
Departe de putoarea acestor cărni precare
Şi-a zdrenţelor putride , cu damf cerşetoresc;
-În vorbe pe alese prind rugile să-nfloare
Şi parcă-n stăruinţă întruna ele cresc,
Când, etalând în umbră mari pliuri de mătase
Şi câte-un zâmbet verde, îşi dau la sărutat,
Muiată în cristelniţi, cucoanele făloase
O mână-ngălbenită, cu pete de ficat.
Facebook
WhatsApp
TikTok
