Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi
1.
Sclipea o stea de mare pe umăru-i stingher
Genunchii-n maculare iluminau metalic
Iar chipu-i ca-n efigii se dezghioca din fier
Părând amfitrioana ospăţului tantalic
Ca într-o scenă bufă şi tristă de harem
Ciocnindu-şi de tacâmuri inelul cu rubine
Femeia de la masă ne îndemna să bem
Dintr-o fiolă neagră iluzii clandestine
De sub egreta-i spelbă privindu-ne morbid
Ne vântura prin oase frigidele-i climate
Matroana cu un deget de staniu poleit
Habotnica putană cu ţâţele pudrate
Şi ca-n oglinzi toride în vinul maculat
Ce ni-l turna din şipuri femeia cilibie
Vedeam păpuşi hilare cu sexul lor trucat
Cu sângele lor nobil bolnav de leucemie
Ca încropind prin colţuri lumini de parastas
Păleau reverberaţii de stele şi redute
Iar laviţele scunde pe care noi am mas
Ne-au radiat în fibre femei contrafăcute
Şi au căzut de-a dura paharele în gol
Fetide ploi de aur ne ciuruiră sternul
Apoi amfitrioana în blană de sobol
Ne-a sărutat pe buze şi ne-a promis infernul
2.
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Era târziu şi era toamnă
Şi nişte retori năpârleau
Tot aşteptând să bată ceasul
Şi agrăind un grai antic
Cărturăreşte ne-a fost masul
În vinuri rare de Massic
Şi-aşa hălăduind prin zloată
Cu pipe lungi la subţiori
Fumam şi opiu câteodată
Să fim ca marii visători
Între fericele gheparde
Ciocnind inel cu matostat
Şi-un diavol şchiop /din altă carte/
Ne-a fost de-acolo alungat
În alt Subur în altă toamnă
Să facem cinici chiau-chiau-chiau
Îţi mai aduci aminte Doamnă
Îţi mai aduci aminte Frau
Poezii mai de demult…
1.
Cântec cu bolnavul închipuit
Legat cum se cuvine peste şale
Cu-al soaţei mele şal cam ponosit
Aş vrea să fiu un plin de nevricale
Şi arţăgos bolnav închipuit
Şi sus pe o noptieră cu flacoane
Fiole şi clistire azurii
Pentru gonit ţânţarii plini de toane
Să am şi-un plici din puf de colibri
Iar nişte servitoare (Ce ursuze!)
Numite Madelon şi Antoinette
Să ardă spirt albastru în ventuze
Şi să mă bată măr la tabinet
Purtând pe cap o scufă stacojie
Şi-n plăpumi moi de puf înfăşurat
Borcanele cu lipitori să-mi fie
Mereu la îndemână lângă pat
Sau înghiţind extrasele de peşte
Cu o spatulă cât un bob de mei
Să denumesc gălbeaza latineşte
Întru deliciul medicilor mei
Şi-n timp ce miaun că mă doare splina
Şi nişte cataplasme calde cer
Să-mi cerceteze doftorii urhhhina
Taman ca-n Le Malade Imaginaire
Cântec apaş
Afară s-a făcut de primăvară
Şi gângure porumbii drăgăstoşi
Cum mine însă-i altă socoteală
Eu mâine o să merg să scuip în coş
Şi-o să mă urc pe Văduvă călare
Ştiţi hahalera aia cu cuţit
Deşi vădană, e tot fată mare
Toţi câţi au vrut s-o aibă au mierlit
Nainte să i-o pună cum se cade
De! Nişte neamuri proaste de bandiţi!
Domn’ gâde e o lepră cumsecade
Am auzit că poartă favuriţi
Şi are doi sau trei amici de seamă,
Dar nu-mi pasă de dânsu’ nici atât!
Au mai urcat şi alţii pe Vădană,
Iei numai o scatoalcă peste gât
Cu mâinile legate ici la spate
M-oi mai holba odată la oraş;
Am fost şi eu un peticit la spate,
Un puişor de vrabie golaş
Şi-n urma mea rămâne mai nimică:
Doar puricii de-aci de la Secret
Îi las un plod în burtă la gagică
Iar maică-mii o gaură-n buget.
Dar mi-s forţos şi cam buiac din fire
Nu-mi pasă dacă ninge sau de plouă
Mă ia domn’ gâde mâine în primire
Iar mie mi se rupe drept în două.
Tălmăciri…
1.
apollinaire
Marie
Fetiţă dănţuiai aci
Bunică iar dansa-vei poate
Este maclota ce porni
Răsună clopotele toate
Deci când vei reveni Marie
Mascaţii trec silenţios
Iar muzica din depărtare
Parcă născu în cer sfios
Te-aş adora dar nu prea tare
Bolesc de tine delicios
Prin nea vin oi cu mare chiu
Fulgi de argint şi fulgi de lână
Soldaţii tot în marş o ţiu
S-a dus fărâmă cu fărâmă
Inima mea şi nu mai ştiu
Unde-i cosiţa ta zglobie
O mare care vălurea
Unde-i cosiţa ta zglobie
Precum o frunză mâna ta
Dă semn de iarnă timpurie
Pe lângă Sena trec aşa
Sub braţ cu-o carte mai ciudată
Iar fluviul ştie jalea mea
El ce nu seacă niciodată
Când oare luna s-o găta
2.
apollinaire
Mai
O zi de mai şi Rinul şi bărcile pe valuri
Priveau cutare dame din pisc acel ţinut
Şi tu aşa frumoasă dar barca a trecut
Cine-a făcut să plângă deci sălciile pe maluri?
Se închegau departe livezile în floare
Petalele căzute de prin cireşi arar
Ca unghiile iubitei de altădată par
Sunt pleoape de femeie petalele de floare
Pe drum pe lângă fluviu se duc cu pasul rar
Un câine o maimuţă menajerii gitane
Şi trag asinii leneş căsuţele-vagoane
În vreme ce se pierde prin viile renane
Un fluier ce îngână un cântec militar
Pe ruine a pus maiul podoaba-i cilibie
E iederă e viţă sunt ramuri de mălin
Dar vântul care-ncepe să bată dinspre Rin
Se năpusteşte-n sălcii şi-n viţele de vie
Facebook
WhatsApp
TikTok
