Să nu ne „ferim” de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi
1.
E vremea culesului.
Ochii obosesc,
urechile se înfundă.
Simţurile
sunt ca bărcile debarcaderelor
într-o seară ploioasă.
Rămâne doar mâna
fojgăind printre litere
ca o lipitoare
lungă şi albă.
Pregătindu-se să
culeagă mărul pădureţ
pe care l-ai rîvnit toată viaţa.
De acum totul e limpede.
Sângele tău şi-a găsit
direcţia bună şi se desparte de
inimă.
Ochii se despart de
vedere.
Prin oasele tale
patinează o femeie de aer
care-ţi adună
unul câte unul cuvintele
şi le lasă apoi să se-mprăştie
precum funigeii.
Nu vezi
cât e de simplu?
2.
N-am fost
un şcolar prea destoinic.
Am încercat să imit
formele frunzelor,
dungile cenuşii ale ploii,
linia unui şold de
femeie.
Cel mai bine
am reuşit
să imit
praful
cu mâinile mele de praf
ca
jumătăţile unei clepsidre.
Am scris
cu cenuşă şi cu funingine.
cărţi despre neputinţă.
Am văzut lumea
doar într-o oglindă
pătată de muşte.
Acum
nu mai e nimic de făcut.
Lucrurile pe care le ating
încep să se înnegrească.
3.
Sunt
doar una
din formele
nesfârşite
pe care le poate
lua materia în
mişcarea ei
veşnică.
Dar atomii
din care sunt alcătuit
nu vor pieri
decât odată cu
universul.
Ei se rostogolesc
înainte..
Şi mă lasă
în urmă,
la fiecare respiraţie,
la fiecare bătaie de inimă,,
ca pe-un tovarăş întâmplător
de călătorie
pe care ştii
că nu-l vei mai întâlni
niciodată..
Ascult
rostogolirea atomilor.
Mă privesc în oglindă
şi văd numai
pulbere cosmică.
Poezii mai de demult…
1.
inginerul
În noaptea când a
murit inginerul
nici o stea nu s-a
clintit de la locul ei.
Beţivii din rahova
au băut ca de obicei
până la ora închiderii.
Au bătut încruntaţi
cărţile de şeptic
ameninţându-se pe
furiş cu cuţitele.
Nu se vedea nicăieri
nici servieta cu
diploma lui jerpelită
pe care obişnuia
să o treacă din
mână în mână,
urlând că a fost
inginer şi
şef de şantier.
Nu-l credea nimeni.
Se obişnuise să fie
umilit şi bătut.
Acum probabil că
îi arată lui Dumnezeu
diplomele lui zdrenţuite.
Aşteptând poate
să-i mângâie fruntea
urâtă şi cheală
fetele alea din
saint-malo
cu ochii lor
de culoarea
apei de mare.
Visând
o bucată mică de
pâine şi
o bucată
mare de
carne.
Încercând să
desfacă cu dinții
o conservă americană.
Ținându-și
inima între degete ca pe un
carnet roșu de
bolșevic.
2.
Ne aşteptăm
unul pe celălalt.
Fiecare în altă
staţie de
tramvai,
cu
umbrele desfăcute.
Apa Sâmbetei curge
dinspre mine spre tine,
mohorâtă şi
plină de
mâl.
Dar într-o zi vor veni
neputinţa, bătrâneţea şi boala.
Goliciunea ta o să semene
cu o peliculă
spălăcită de epocă.
Iar la telefonul meu
o să-ţi răspundă
numai ecoul.
3.
Cântec de mangafa
Chiar dacă-ţi roade şalele rugina
Ce trai nineaco cât eşti mangafa
Hrănit cu baclavale de Didina
Şi îndopat de Miţa cu halva!
De asta zic: Amorul merge strună
Oricât ai fi bre Mache de gubav
Că peste tot găseşti o damă bună
Să-ţi dea un purgativ când eşti bolnav
Şi să îţi lege falca în năframă
De te apucă colo o măsea
Când înjuraţi guvernul sub dulamă
Mai cu perdea mai fără de perdea
Halal de noi Didino! Asta viaţă!
Tragi din trabuc! Te-ndopi! Te dichiseşti!
Atât doar: că mai e şi-o dimineaţă
Când mangafaua pleacă la Ploieşti
Atuncea sari la trei dintre saltele
Şi până una-alta în colţuni
Chitindu-ţi mândru zgaibele pe piele
Mai iei o gură bună de tutun
Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă
Mai încruntată ca de obicei
Că mangafaua (cât ar fi de hoaţă!)
Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei
Şi salutând amicii cu giubenul
Făcând cu ochiul fluturând din cap
Întrebi la care linie e trenul
Şi dacă-i rost de supt un ultim ţap
Sau smiorcăind în floacele mustăţii
Didinei tale te mărturiseşti:
Ce mai rezon! Statuia Libertăţii
(Ştii căpcăuna aia din Ploieşti!)
În loc să şază ţeapănă pe soclu
Ca orice ins de tuci pre legea sa
Holbându-se prin ia atât binoclu
Mănâncă zilnic câte-o mangafa
Iar după ce te-nghite pân’ la ghete
Şi termină iavaş de înghiţit
Îşi pune pălărie şi barbete
Se-mbracă în surtucu-ţi vătuit
Şi vine mândră-n birjă la Didina
Strigând din toţi bojocii uite-aşa:
-Aprinde puico-n vestibul lumina
Că se întoarce mangafaua ta!
Pofteşte de mă freacă pe spinare
Dă-mi iute capişonul de bumbac
În timp ce tu suspini cu întristare
Că orişicât te are la stomac
Cu tărtăcuţa ta de oaie creaţă
Mai încruntată ca de obicei
Că mangafaua (cât ar fi de hoaţă!)
Îşi are la sfârşit Ploieştiul ei
Tălmăciri…
apollinaire
Despre preziceri
Am cunoscut câteva prezicătoare
Madam Salmajour a învăţat să dea în cărţi în Oceania
Acolo a avut ocazia să asiste
La o scenă savuroasă de canibalism
Nu-i vorbeşte despre asta oricui
Iar în ceea ce priveşte viitorul nu se înşală niciodată
O ghicitoare de cărţi din Céret Marguerite şi nu mai ştiu cum
Este tot aşa de pricepută
Dar Madam Deroy este cea mai inspirată
Cea mai exactă
Tot ce mi-a spus despre trecut era sută la sută adevărat
Şi tot ce mi-a prevestit s-a împlinit aşa cum a prevăzut
Am cunoscut un sciomancian dar nu l-am lăsat să-mi ia umbra la întrebări
Cunosc un descoperitor de izvoare este pictorul norvegian Diriks
Oglindă spartă sare vărsată pâine care cad pe jos
Fie ca zeii aceştia fără de chip să mă cruţe mereu
În rest nu mai cred în nimic dar privesc şi ascult şi notaţi
Că ştiu să citesc destul de bine în palmă
Căci nu cred dar privesc iar atunci când îmi stă în putinţă ascult
Toată lumea are darul profeţiei dragă André Billy
Dar e atâta timp de când oamenii au fost învăţaţi să creadă
Că n-au niciun viitor că vor rămâne veşnic neştiutori
Şi că sunt idioţi din născare
Încât au luat-o de bună şi nimeni nu se întreabă
Dacă poate cunoaşte viitorul sau nu
Nu există niciun fel de spirit religios în asta
Nici în superstiţii nici în preziceri
Nici în tot ceea ce numit ocultism
Există doar un anume fel de a observa natura
Şi de a interpreta natura
Care este extrem de legitim
Facebook
WhatsApp
TikTok
