Să nu ne „ferim”de cuvintele adesea ocolite de falsele cronologii contemporane… OCTAVIAN SOVIANY este unul dintre marii scriitori ai literaturii de azi. A fost tradus în franceză, engleză, spaniolă, germană, italiană, maghiară, polonă, slovenă, bulgară etc. S-a spus că este unul dintre cei mai plini de substanță născocitori de istorii pe care-i avem. Pe lângă poezie, critică literară şi romane, a scris şi piese de teatru, unele dintre ele montate pe scenele din ţară, a tradus din marii clasici ai literaturii universale. Suntem recunoscători pentru că ne-a dat posibilitatea de a le oferi cititorilor noștri, de la Gazeta Dâmboviței, la fiecare sfârșit de săptămână, un regal de poezie…
Poezii de azi…
1.
inginerul
În noaptea când a
murit inginerul
nici o stea nu s-a
clintit de la locul ei.
Beţivii din rahova
au băut ca de obicei
până la ora închiderii.
Au bătut încruntaţi
cărţile de şeptic
ameninţându-se pe
furiş cu cuţitele.
Nu se vedea nicăieri
nici servieta cu
diploma lui jerpelită
pe care obişnuia
să o treacă din
mână în mână,
urlând că a fost
inginer şi
şef de şantier.
Nu-l credea nimeni.
Se obişnuise să fie
umilit şi bătut.
Acum probabil că
îi arată lui Dumnezeu
diplomele lui zdrenţuite.
Aşteptând poate
să-i mângâie fruntea
urâtă şi cheală
fetele alea din
saint-malo
cu ochii lor
de culoarea
apei de mare.
Visând
o bucată mică de
pâine şi
o bucată
mare de
carne.
Încercând să
desfacă cu dinții
o conservă americană.
Ținându-și
inima între degete ca pe un
carnet roșu de
bolșevic.
2.
fotografie de grup
Oameni fără
iubite şi fără
neveste. Oameni
care ronţăie sticsuri
într-un vagon de
metrou ca nişte
şoareci bătrâni
şi işi pipăie
gâturile zbârcite.
Oameni care se
întorc de la lucru în
pelerine uzate de
ploaie, ca o
armată învinsă,
purtând in sacoşe
funingine şi
miros a rom ieftin.
Oameni
transpiraţi şi
murdari
care se uită
unii la alţii cu ură.
Ii văd
seară de seară la
cârciumă. Le
privesc pelerinele
lungi care fâlfâie ca
drapelele
unor ţări comuniste.
Iar pe scaunul
din faţa mea
nu şade nimeni. Mâinile
mele sunt
galbene de
tristeţe, ca ale
romanovilor şi
habsburgilor. Ca ale
celor
nu foarte
puternici.
O fantomă
umblă iarăşi
prin europa.
Şi îmi vine să
urlu
spre cartierele
bogătaşilor: „Trăiască
revoluţia mondială! Trăiască
lenin si troţki!”
3.
cântec despre oastea lui igor
Igor e
vodca sinucigaşilor.
O înghiţi
ca pe-un pui
viu de arici
pe care ţi-l aduce un
chelner slinos
pe o farfurioară de
plastic.
Igor
e cea mai ieftină votcă.
Beau şi eu igor.
Şi îi văd pe toţi ceilalţi
clienţi ai
localului
cum îşi ţin ficaţii în palme
ca pe nişte bucăţele de carne stricată
cu care ar încerca să ademenească
o pisică jigărită şi galbenă
Hei, unde-s zombi nebunul
care ieşea la cerşit
şi sorin inginerul şi alec dascălul de
matematici
şi nea bobo şi scaramouche şi oarţă lăutarul
şi oacă şi leu şi trombonică ţiganul
care ne cânta la trompetă zaraza?
Ăştia bărbaţi!
Îşi purtau
moartea în
buzunar
ca pe-un pachet ieftin de mărăşeşti
şi nici unul din ei
nu mai face
umbră pământului,
nu mai face de mult
umbră pământului.
Le-au ros şobolanii
degetele de la
mâini şi
picioare, iar viermii
le mai caută şi acum
printre dinţi
resturi de
mâncare şi băutură.
Uneori ne dăm mâna.
Încercăm să vorbim.
Urinăm în tufișuri.
Facem ușoare
încercări de socializare.
4.
bocet pentru don juan
In adolescență citeam
memoriile lui casanova
cu voluptatea cu
care mănânci un
pepene galben.
O invidiam pe piticania de
lautrec pentru că avusese
3000 de femei.
Visam că mă strecor în
culcușul lui jeanne duval
pe care baudelaire
nici măcar nu era în stare
s-o penetreze cum trebuie.
Că fac dragoste cu
olympia lui manet.
Că o strâng în brațe
pe marilyn monroe
cu disperarea bețivului
care descoperă că mai are-n pahar
doar un deget de băutură.
Visele mele erotice
semănau cu niște
cârpe de praf.
Doamne, și ce-am mai plâns
când am aflat (dintr-o
povestire de ćapek)
că don juan era impotent
și că nu se culcase de fapt
cu nici o femeie!
Poezii mai de demult…
1.
Bărbaţii joacă table şi câteodată şah
Eu am ciorapi de lână privesc un almanah
Care-a costat pe vremuri la Pesta câţiva filleri
Pe o măsuţă-i bustul de ipsos al lui Schiller
Iar sus pe etajeră e un tablou cu maci
Vecinele pe scaun hogesc ca nişte saci
În vreme ce bunica privindu-le pieziş
Le-o spune de-o nevastă de sas din Ormeniş
Care avea în maţe un vierme de opt metri
La difuzor se cântă ceva de Norbert Petri
Şi-n cameră miroase a caltaboşi prăjiţi
Eu îl privesc pe kaiser un domn cu favoriţi
Ce are-o haină lungă şi pare foarte bun
Mi-a spus de el bunica şezuse la Şenbrun
Cu-mpărăteasa Sissy ce-a fost asasinată
Aşa precum se vede în poza-alăturată
Vecinele-şi fac semne ciudate cu piciorul
Căci a venit la mama rusoaica din Tractoru
De care zice lumea că-i mare bolşevică
Rusoaica totdeauna miroase-a secărică
Şi-i place ca să şadă pe scaun lângă sobă
/Când a murit de cancer au dus-o fără popă/
E seară fierb pe plită domol piftii de porc
Atârnă în cămară slănini şi şunci de York
Iar fusta-mpărătesii este nespus de largă
Bunica povesteşte ce leacuri mai încearcă
Iar eu mă duc la gardul culoarea pălămizii
Să i-o arăt la Ada pe-mpărăteasa Sissy
2.
La cinema Tractoru rulează-un film rusesc
În timp ce scad bunicii nepoţii se lungesc
Vecinei noastre Erji i s-a furat curcanul
Finuţa Popii umblă cu Ioşca Roşcovanul
La Wilma vine pâinea din ce în ce mai tare
De la un timp Petreasca şi-a luat o ajutoare
O fată de la ţară care zâmbeşte tâmp
Ţiganii instalează un ringhişpil pe câmp
Nişte fetiţe joacă şotron pe strada Albă
Bunica mea se unge pe păr cu gaz de lampă
În curte-i plin de vrăbii în casă-i plin de mâţe
Colegele de clasă încep să aibă ţâţe
Şi-atunci cînd ies la tablă se-mpiedică-n tălpici
La cinema Tractoru e-un film cu bolşevici
Pe la vecini mai vine din când în când o barză
Eu stau ascuns cu Ada sub putina de varză
Şi povestim în şoaptă ceva ciudat… ciudat…
Pe stradă trec căruţe săseşti cu zarzavat
Am pus în şpais slănina cârnaţii sunt în keller
Bunicii-i zic vecinii pe stradă doamna Feller
Ea are-un singur dinte şi spune foarte des
Ce ciocolată bună făcea pe vremuri Hess
Şi cum se-amorezase de-un feldwebel călare
Vecina Erji însă vrea sfaturi culinare
Şi-i dă bunicii mele un măr chircit pe geam
La cinema Tractoru e-un film cu partizani
3.
Pe strada noastră numeri vreo patruzeci de case
Priveşte moara Seewald sloboade fum pe coş
Lăptarul trece zilnic exact la ora şase
Duminica se taie o raţă un cocoş
Doar domnul Stăniloiu se poartă cu cravată
El face din smochine un vin nu foarte bun
Mai jos pe strada Plevnei e şcoala reformată
Iar vizavi de dânsa-i un debit de tutun
Îmi pare rău băcanul nu-i prins în nici o poză
Vând pepene la gară nişte ţărani posaci
Petreasca avusese mulţi iugări şi-o batoză
Mai are şi acuma căruţă cal şi vaci
Nu vrei să-nveţi nemţeşte în colţ la tanti Girip?
Poştaşul de o vreme vorbeşte răguşit
Colega mea de bancă era eleva Filip
Cu ochi de chinezoaică şi rochie pepit
Făceam cu doamna Negrea excursii la Sinaia
Avea obrazul neted şi brun-ciocolatiu
La casa cu marchiză stătea Anichitoaia
Care era certată cu soţii Vizitiu
Pentru petreceri tocmai se inventase samba
Şi cu genunchii încă zdreliţi de bălării
Se cununau băieţii şi fetele lui Tampa
Nepoatele lui Ciotloş făceau de zor copii
La Totoian la vişini era înalt pârleazul
Ne murdăream de dude în spate la canton
Şi învăţam la şcoala de pe Mihai Viteazu
Unde era director profesorul Anton
De Pasnicu Rodica ştiam că n-are tată
Era firesc să fie la matematici clei
În dosul magaziei chemându-mă odată
Mi-a arătat Ion Mia cu ifos puţa ei
Boscorodind în şoaptă c-o să ne ştie strada
Şi-a început atuncea un fel de mic roman
Făceam ce spune Mia dar o iubeam pe Ada
Care ştia să cânte aşa frumos la pian
Cu ivărul la uşă trăiam intens emoţii
/Părinţii noştri-s tare severi şi mic-burgheji/
În timp ce Mia-şi scoate sub pătură chiloţii
La radio anunţă că e cam bolnav Dej
Pe care domnul Farcaş îl poreclise Nero
/El dă mereu din umeri şi spune-ntruna „păi”/
Când am fost prinşi pe mine m-a tuns frizerul zero
Iar Mia multă vreme a stat cu vânătăi
Hai să intrăm la Bartha şi să mâncăm un ecler
Femeile mai poartă capoate prăzulii
Să trecem mai pe urmă puţin şi pe la Breckner
Nepoatele lui Tampa au soţi şi mulţi copii
Nu-i nici un tren în gară de Rupea sau de Breţcu
Perfect indiferente stau casele-vagon
La mercerie vinde băiatul lui Petrescu
Ce-i însurat se pare cu fosta Mie Ion
Nevestele şi astăzi au tot acelaşi croiu
Aici a fost grădină iar dincolo maidan
Priveşte-l duc la groapă pe domnul Stăniloiu
Iar preotu-i băiatul părintelui Dârjan
4.
O să te-aştept la gară în vesta mea pembe
Te rog să bagi de seamă nu suntem la Combray
Iar străzile au becuri în loc de felinare
La patru locuieşte un domn cu nasul mare
Ce umblă prin grădină-n şosete vişinii
Cu domnişoara Mimi băieţii fac prostii
Căci are ochi albaştri şi poartă rochii simple
La colţul străzii iarăşi se face schimb de timbre
Iar peste drum la Breckner vecinii stau la peşte
Niciunul dintre dânşii nu ştie franţuzeşte
Şi chiar în faţa gării e un teren viran
Aceasta-i strada Ţebea nu partea dinspre Swann
Un gârd de gâşte trece alene peste şine
Pe brutăreasă-o cheamă romantic Wilhelmine
Şi are braţe groase şi pline de pistrui
La crâşmă spirtul bate adesea în verzui
Dar cărnurile fripte stârnesc o foame bruscă
Se-aude-n băcănie cun bâzâie o muscă
Biserica îţi pare stângace şi cam teşă
Ai căuta zadarnic la orizont o fleşă
Se văd numai muşcate la geamuri cu briz-briz
Tu şovăi vrei se pare s-o iei spre Meseglise
Şi parcă porţi pe umeri o rochie cu trenă
Putem muia vezi bine în ceai o madelenă
Şi arborând costume cu aerul vetust
Putem în curtea şcolii să ne jucăm de-a Proust
Uitîndu-te la mine cu ochii sinilii
Tu o să fii desigur mătuşa Leonie
Cu ale ei infuzii de tei şi muşeţel
Pe care la plecare nepotul său Marcel
Punându-şi pălăria o-ntreabă cu mirare
De ce ai bunicuţo o gură-aşa de mare
Iar când pe strada noastră se face-n fine seară
Te voi conduce iarăşi emoţionat la gară
Şi-ţi voi întinde mâna ca să te urci în tren
/La mahala bărbaţii mai poartă-ncă joben
Şi-s scrişi cu vânăt parcă pe dosul unui geam/
Aceasta-i strada Ţebea nu partea dinspre Swann
Cu nunţi botezuri gineri frumos însurtucaţi
La fetele de şcoală le creşte păr sub braţ
Şi mai vorbind de una şi mai vorbind de alta
Se duc să-şi ia bomboane de tuse de la Bartha
La Breckner vezi ghiudenuri pe frunze de lăptucă
Material de rochii se vinde la Ţulucă
Stăfârţă impiegatul a ridicat paleta
Şi-n timp ce vântul bate şi zguduie ghereta
Un roşu punct mocneşte departe peste linii
Tu nu eşti Albertina eşti domnişoara Mimi
Facebook
WhatsApp
TikTok
