În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
De azi…
1.
Cinci limerickuri paraskevidekatriaphobe
[Încă o dată, doamnei Ioana Pârvulescu]
1) E-o vineri treişpe, când, la sobă
O damă trupeşă, de tobă,
Se arde,-n fine,-ncât devine
Paraskevidekatriaphobă.
2) Să nu treci prin deşertul Gobi
În vineri treişpe, nici în Obi
Să nu înoţi, ne-ndeamnă toţi
Paraskevidekatriaphobii.
3) Nu contenesc să caute probe
Că vineri treişpe e o cobe,
Prin cărţi oculte, doamne culte
Paraskevidekatriaphobe.
4) Cei ce se tem ca de microbi
De teste, deşi nu-s neghiobi,
În treişpe, vineri, sunt, de tineri,
Paraskevidekatriaphobi.
5) Paraskevidekatriaphobii
N-acceptă,-n niciun chip, că-s robii
Unui eres fără-nţeles,
Pe care-l dau drept doar un hobby.”
2.
E L E G I E
„O dragă este o navă tehnică destinată săpării sub apă pentru adâncirea sau nivelarea fundurilor, menținerea adâncimii pe canalurile navigabile sau în bazinele portuare, colectarea de nisip, pietriș și stuf, precum și pentru lucrări de asanare. Este dotată cu un cadru de susținere, cu instalații de forță de săpat și ridicat materialul escavat și de evacuarea acestuia.”
Pe chei, într-un crepuscul roz,
’nainte să răsară luna,
se tânguie un marangoz
căruia, una câte una,
scufundă-i-se tot ce-i dragă
(domeniu-n care-a fost campion)
în mâzga „Dunării de bragă”
(cu-o vorbă a lui Barbu Ion)…
Tot cerul are-un frez de fragi,
dar el, ce nasul și-l tot trage,
își plânge dragele lui dragi,
oftând „Dragi drage, ah, dragi drage!”
Tălmăciri
1.
GHERASIM LUCA
MADELEINE
(Îmi îngădui să dedic traducerea aceasta
doamnei Madeleine Perlman)
dreapta şi-o trece sub
cotul ei stâng şi-ascunde
o parte din obraz
cu palma mâinii stângi
stânga şi-o trece sub
cotul ei drept şi-ascunde
cealaltă parte-a feţii
cu palma mâinii drepte
îşi trage dreapta de
sub cotu-i stâng îşi trage
mâna ei stângă de
sub cotul mâinii drepte
şi-ascunde-apoi obrazul
cu mâinile-amândouă
cu dreapta căci cealaltă
se va fi rătăcit
cu stânga căci cealaltă
i s-a evaporat
cu mâna rătăcită
sub cotul fără braţ
cu cea evaporată
sub braţul fără cot
fără obraz nici mână
Madeleine braţ la braţ
o-ascunde pe Madeleine
2.
DRAGĂ JURNALULE
de Leonard COHEN
Mai mare decât Biblia eşti
şi decât Soborul Păsărilor şi
Decât Upanişhadele
Toate la un loc
Eşti mai sever
Decât Scripturile
Şi decât Codul lui Hammurabi
Eşti mai primejdios decât hârtia
Lui Luther
Bătută-n cuie-n uşa Catedralei
Mai dulce eşti decât Cântarea
Cântărilor şi pe departe mai puternic
Decât Epopeea lui Ghilgameş
Şi mai cutezător
Decât orice Sagă islandeză
Îmi plec fruntea a recunoştinţă
În faţa celor ce-şi dau viaţa
Pentru a păstra secretul zilnic
Bine ferecat
Dragă Jurnalule
N-aş vrea să fiu ireverenţios
Dar tu eşti mai sublim
Decât orice Text Sacru
Uneori o simplă consemnare
A propriilor mele întâmplări
E mai sfântă decât Carta
Drepturilor
Şi mai însufleţită
3.
Galina BENISLAVSKAIA – d. 3. Decembrie 1926
Când amor nu mai e,
ne rămâne sub cer
o Promenade des Anglais,
un Hotel Anglettere.
Unii mor când vor ei,
ceilalţi nu-şi cunosc ora;
pentru blondul Serghei
moare nu Isadora.
(Să juri, azi, nu-ţi mai cer,
pe-o eşarfă, un şal
de un bleu deleter, –
de un roşu prea pal!)
În decembrie, -n trei,
zi înscrisă cu dalta,
pentru blondul Serghei
sinucide-se alta.
*
După ce a fumat
un pachet de ţigări
sub un cer afumat
ca al negrelor gări,
mai stângace la tir
decât Gărzile Albe,
într-un alb cimitir
moscovit(printre albe
muşuroaie şi flori
ca de sorcovă, falşe,
tresărind în fiori
de vânt alb, “i tak dalşe”),
ea şi-a tras prin rever
(lângă unul din dâmburi)
şase mici sâmburi
de revolver…
…Dreapta, nesigură
(fier şi mătase!):
pentru o singură
inimă, şase:
pentru o singură inimă,
şase.
*
Eu, să juri, n-am să-ţi cer,
pe-un pachet de ţigări
“Mozaic”, sub un cer
ca al negrelor gări!
Unii mor când vor ei,
alţii, când bate ora;
câţiva mor ca Serghei,
ceilalţi, ca Isadora.
Nu mi-i gându`la ei.
Ci la Ea. (Mă asculţi?)
Unii mor când vor ei.
Ceilalţi, nu. -Cei mai mulţi.
– Șalul, eșarpele Isadorei/Șalul e șarpele Isadorei
Poezii mai de demult…
1.
DEUNĂZI DEMULT
Mare s-ar cădea să-ţi fie, Doamne, ţinerea
de minte (nu ca a noastră, care-i scurtă
şi ţine cât ţinem aprinsă o galbenă turtă
de ceară), ca să-ţi aminteşti ce va fi fost în Vinerea
de dinaintea Paştilor, în satul Costeşti, Argeş
(era-n 18 aprilie 1930, la denie),
când ţi-a ars biserica-ntreagă, de n-a mai rămas ţipenie
de prunc viu într-însa… Eu nu sunt Voltaire, care sparge-şi
şi azi capul (mai alb, sub scufie, decât, sub bonetă, al bonei
sau al valetului ce-i întrerupe, la dejun, somnul)
pentru-a pricepe cum dracului Domnul,
în marea-i mizericordie, a-ngăduit prăpădul Lisabonei?!
Ştiu bine că cea mai spinoasă e teodiceea
între ramurile teologale,
şi n-am să mă pierd în meandrele sale;
precum, tot de aceea,
am să-l urmez pe Fratele Ludwig, carele
afirmă că, dacă
despre ceva nu se poate vorbi, e cazul să se tacă;
astfel că-mi înghit limba şi-amarele
vorbe… Şi totuşi, în ciuda unei strângeri
de inimă, gândindu-mă la cei 116 copii din Costeşti,
tot am să strig: Doamne Dumnezeule, oriunde eşti,
aibi milă de îngeri !
(2 noiembrie 2015)
2.
2016 ŞI UN SFERT
Un ¼ de h după miezul
acestei nopţi de dintre* ani,
când γ-şi regăseşte #-ul
pierdut prin spini & bolovani**,
noi ne gândim 1-ii la alţii
şi-alţii la 1-ii, 1-eori,
sub, câteodată, mai înalţii
sau scunzii, deocamdată, nori –
pe care jerbe de-artificii
desfoaie, meduzeiform
sau radial precum aricii
de mare, un jupon enorm…
––––––
* Cum ar fi spus Nichita. (Restul, adică
„noaptea dintre ani”, spune TV[R]-ul.)
** Cum ar fi spus Arghezi.
Facebook
WhatsApp
TikTok
