UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ – Alte rimelări

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ…  Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

Poezii  de  azi

1.

U l t i m a & a d i o

 

Nainte de-a ieși pe ușă

sau, poate, pe fereastră,

cu mutră nemaijucăușă,

bufonul Dvs

 

retrage-se în marșaler

și, dacă vreți, în tumbe,

căci s-a cam săturat, monșer,

de scos și scos columbe

 

din mânecă și din joben, 

lăsând în urma lui,

drept suvenir, un vast goblen,

un macrameu, un pui

 

de lut, din care poți să gânguri

după ce,-n el, torni apă

de la pâraiele din crânguri

sau, dacă nu, din pleoapă,

 

căci e-un moment lacrimogen,

iar genele au chiciuri

pe ele, – care sunt un gen,

mai naturel, de kitsch-uri.

 

Ci lacrimile dăunează

grav măștii, iar remedii-s

nu prea, – când ea se ruinează…

Good night, good night, sweet ladies.

 

2.

 

G O L D E N B O U G H

 

Dă-mi, doamnă, o crenguță de vâsc cu boabe albe

ca, atingându-ți fruntea, să te sărut licit

pe tine,-al cărei nume-l tot bâigui fericit

în fumegaiul ăsta, cu clinchet gros de halbe !

Dă-mi, Doamne, o crenguță de vâsc…

 

Tălmăciri

1.

H e n r i M i c h a u x

 

CÂNTAREA LABIRINTULUI (fragment)

 

Iată că a venit : Epoca silnică, mai silnică decât silnica omului condiţie.

Epoca, iat-o: a venit.

Din casele lor voi face câmpuri de ruine, aude-se un glas…

Din familiile lor voi face hoarde îngrozite…

Din fericirea lor voi face un burete doldora de zoaie împuţite, de care-i musai să te descotoroseşti… 

Voi face să planeze moartea de aievea, – şi vai de-acela ce se va afla, atunci, sub aripile ei. De pământ voi da cu zeii lor, zgâlţâindu-i fără nicio milă, iar în dărâmăturile-mprăştiate, ei vor găsi zei ignoraţi, pierderea cărora-i va face să sufere încă şi încă.

Lugubre luni de zile!…

 

Poezii mai de demult…

1.

CINE-I ALB CU NEGRU? 

Cine,
oare, negru e cu alb?
Dacă nu ştiţi, – e mai bine
mucles, decât răspuns calp.

Ce-i împiedică să treacă
unul – cum vedeţi – prin altul?
Negrul, el nu vrea să treacă,
sau nu vrea să treacă albul?

Dacă, dragi copii, nu sunteţi
foarte siguri: negrul/albul?
eu vă rog să nu răspundeţi,
că nu vă ia nimeni scalpul!

Capul, nimeni nu vi-l ia…
Deci, să punem punct poveştii
ăsteia (sau ăleia?), –
căci răspuns nu au nici peştii,

care tac, în rest, ca peştii.

2.

ZICALA LA ZI

Sic transit gloria mundi:
din dandy, ajungi dundi!