În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Tălmăciri
1.
CHRISTINE DE PISAN
[DOLIU]
Despărţire, – cui nu-i foarte
Greu povara să ţi-o poarte?…
Când nu-i, să te-alin[t]e, nimeni
Între-atâţia ipochimeni,
De-ţi doreşti mai bine moarte!
Căci iubitul meu, de mână
Cu speranţa (şi cu lancia,
În cealaltă) pleacă, până
În, cel mult, o săptămână,
Peste ţări şi mări, din Francia.
Să rămâie, nu mai speră
Inima-mi care disperă;
Şi constrânsă-i să dispere,
Dacă bucuria-mi piere
Şi-i pe jumătate moartă
De cât greu,-ntr-însa, poartă.
Ci leac nu e pentru răul
Care inima,-ntru hăul
Deznădejdii despărţirii
De cel drag, – ce poarta morţii
Mi-o deschide şi mă lasă,
În secunda despărţirii,
Părăsită-n voia sorţii,
De izbelişte rămasă
Şi în doliu,-n pragul porţii
A ce-a fost cândva o casă.
Christine de Pisan (1364-1439). Descendentă dintr-o bună familie veneţiană, ajunsă-n preajma curţii regale, la Paris, prin tatăl ei, chemat de către rege (Charles le Sage?) să-i fie cititor în stele şi în gânduri (astrolog şi psiholog, adică); mireasă la 15 ani şi mamă a trei copii, văduvă, apoi, o viaţă-ntreagă, Christine a început să practice (ca, pe atunci, mai nimeni, – iar femeile, în niciun caz) scrisul ca meserie lucrativă. Mulţi domni nu-i iartă asta. Unuia-i displace chiar balada pe care, în aceste pagini, o traduc, pentru retorismul intrinsec anaforei, figura-i tutelară: „J’ai peu de sympathie pour la célèbre ballade : Seulete suy ; elle me semble traiter trop mécaniquement un sujet qui s’y prête mal.” (Cf. Marcel Arland, autor al unei lungi Anthologie de la Poésie française, ivită,-n vreme de război, în ’941, la Éditions Stock, Paris, p. 71.) Un amic mă implora, deunăzi, să nu mai fac „… dintr-o plicticoşenie (în original) o bijuterie (în traducere); […] din care cauză „o să ajung[ă, el] curând şi feminist!”. I-am răspuns că: „Prietene, ai un precursor ilustru, anume pe Gustave Lanson: « Bonne fille, bonne épouse, bonne mère, au reste un des plus authentiques bas-bleus qu’il y ait eu dans notre littérature, la première de cette insupportable lignée de femmes auteurs. »” (Aşa o fi ?!)
2.
LE CERF-VOLLARD
Un tableau s’envolant
vers le haut ciel de l’art
comme un beau cerf-volant,
s’appelle un cerf-vollard.
Son inventeur, Monsieur
Vollard, au lieu d’étoiles,
aimait voir sur les cieux
un millier de toiles.
Le cerf-vollard suppose
une pointe de noir
et un amas de rose, –
quant à Monsieur Renoir.
Le cerf-vollard d’Edgar
Degas est périlleux,
comme le grand écart
d’une danseuse en bleu.
Celui de Paul Cézanne
est le jouet d’un homme
aux mains moins artisanes
qu’éprises d’une pomme.
Un tableau s’envolant
vers le grand ciel de l’art
comme un beau cerf-volant,
s’appelle un cerf-vollard.
Căprioara-Vollard
O masă de zbor departe
La vârf cer arta
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.
Inventatorul Său, domnule
Vollard, în loc de stele,
Iubit văzând pe ceruri
O mie de tablouri.
Căprioara-Vollard ghici
Un indiciu de negru
Şi o grămadă de roz, –
Pentru ca dl. Renoir.
Căprioara-Vollard Edgar
Degas este periculoasă,
Ca spagatul
O dansatoare în albastru.
Paul Cezanne
Este jucăria unui bărbat
Mâinile puţin artisanes
– iubitoare ca un măr.
O masă de zbor departe
La cerul mare de artă
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.
Poezii mai de demult…
1.
NET
Domni şi doamne, v-o spui net,
net şi clar cum clarinetul,
că mi-e drag, de-o vreme, netul
cel urât de bătrânet, –
bătrânet de orice vârstă:
de optzeci de primăveri
sau de, împlinite ieri,
opşpe, – ce, ca un catâr, stă
în a sale-apucături
fincă-i cam târziu ca bietul
om să schimbe,-acum, tabietul
unei vechi literaturi
scrise, mii de ani, la lampă
şi, de mai puţini, la bec, –
pe care n-o ştergi prin back-
space şi-ţi dă la mână crampă,
iar peniţa împroaşcă-n jur
pagina, când se crăceşte
şi întunecă drăceşte
clarul slovelor ajur…
De aceea-s pentru net
(orice-ar mârâi mai culţii)
eu, Şerban, şi tot mai mulţii
ce formăm un şerbănet!
(2001)
2.
PAPILLONAGE
Mariposa
petaluda
papaotl
and so forth,
all three closed,
closed in a bottle,
in a bottle without horse.
Closed by Don Ruys, señor
de Medina y de Posa,
qui écoute el ruiseñor
et admire la mariposa.
Petaluda
papaotl
mariposa
schmmeterling
all four closed,
closed in a bottle
closed by Mr. Maeterlinck
(in Französisch : materlenk),
Grand cordon de l’Ordre de
Léopold, – que Timour Lenk
ne provoque pas: „A nous deux!”
Mariposa
papaotl
farfallo…
In Orlamonde, –
in his bottle
without throttle,
alle Menschen sind so trottel,
gagâteux [sic !] est tout le monde.
Facebook
WhatsApp
TikTok
