În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi
1.
CHEIA LUI UT
Lupta lăutărească se luptă cu flautul
Lupta flautului se zbate cu uta lăutei
Tălmăciri
1.
BERTOLT BRECHT
CÂNTECUL FETEI DE STRADĂ
[O parafrază]
Eu, domnii mei, de pe la şaişpe ani
Mă aflu-n slujba dragostei pe bani
Şi-am învăţat, din om în om,
Pe propria-mi piele,
Mai bune şi mai rele: ăsta-i jocul,
Dar am uitat şi multe dintre ele.
(La urma-urmei, sunt şi eu un om).
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Ştiu, pe măsură ce trec anii dulci
Ţi-e tot mai la-ndemână să te culci
Cu unul şi cu altul; dar,
În ani şi ani,
Şi harul cărnii seacă, dacă-l drămui
În fiecare zi, pe gologani.
(La urma-urmei, seacă orice har.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
Altminteri, nu-i uşor să converteşti
Plăcerea-n mărunţiş, nici chiar când eşti,
Expertă-n treaba asta, —
Şi-ţi ia ani
S-o faci… Iar între timp, îmbătrâneşti.
(La urma-urmei, n-o să fii tot proasta
Care erai la şaisprezece ani.)
Noroc că totul curge ca o apă:
Şi dragostea şi-amarul au trecut.
Unde ţi-e lacrima de-aseară, din pleoapă?
Unde-i zăpada anului trecut?
2.
PHILIPPE DE THAON
MONOCERUL SAU LICORNUL
Un monocer se cheamă
Aşa, căci are,-n cap,
Un corn doar, şi-i de-o seamă,
La trup şi chip, c-un ţap;
Prins de-o copilă-i el,
Ci iată în ce fel:
Când vânătorul are
De gând să mi-l omoare
Pleacă-n pădurea oarbă
Unde el paşte iarbă;
Cu sânul scos din rochie,
O fată,-n acel loc e
Adusă; iar, sfielnic,
Mirosu-i feciorelnic
Pe monocer l-aţâţă
Să-i pupe dalba ţâţă.
Ci,-n poala ei, adoarme-n
Bătaia cruntei arme,
Care, din vreme,-i gata
A slobozi săgeata
Ce-l va fi şi ucis
În somn şi dulce vis.
Philippe de Thaon (sau de Thaun), călugăr şi stihuitor (în idiom anglo-normand). Şi-a trăit traiul în Normandia sub domnia echitabilă şi calmă a regelui Henric I, unul din fiii (al treilea?) ai lui Wilhelm, zis Cuceritorul. Poet didactic şi enciclopedic, dintr-o speţă, azi, cu totul revolută, a scris lucrări (în versuri) despre fenomenele celeste şi calculul calendaristic (cca 1119), ca şi un lapidariu, un bestiariu, iar (în proză) o versiune nouă a Cărţii sibiline. – Iată şi o variantă, altă,-n continuare, mai gingaşă, pesemne, pentru auzurile delicate: „… Când vânătorul are/ De gând să ni-l omoare,/ Pleacă-n pădurea oarbă/ Unde el paşte iarbă;/ Şi-acolo unde fânul,/ În loc uitat de lume,/ Şi-l paşte, dă cu ochii/ De-o fată, ce-i anume/ Adusă ca, din rochii,/ Să-i iasă, galeş sânul,/ Pe care tandrei brute/ Îi vine să-l sărute,/ Căci foarte ni-l desfată/ Suavul olm de fată.// Ci,-n poala ei, adoarme-n/ Bătaia cruntei arme,/ Care, din vreme,-i gata/ A slobozi săgeata/ Ce-l va fi şi ucis/ În somn şi dulce vis.” (Cf. şi PHOENIX, Cantafabule: Norocul Inorogului)
Poezii mai de demult…
1.
ZICALA LA ZI
Bancnotele, cândva, se şifonau;
acum, se sifonează.
2.
ZICALA LA ZI
Noi oferte
de ouă fierte!
3.
ZICALA LA ZI
Nu înghiţiţi umbrèle:
vi s-ar putea deschide!
Facebook
WhatsApp
TikTok
