În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi…
1.
Dă-mi, doamnă, o crenguţă de vâsc cu boabe albe
ca, atingându-ţi fruntea, să te sărut licit
pe tine,-al cărei nume-l tot bâigui fericit
în fumegaiul ăsta, cu clinchet gros de halbe!
Dă-mi, Doamne, o crenguţă de vâsc…
2.
P E R M U T Ă R I [ I ]
o mână de lemne
o mână de lemn
o mână de lucru
un lucru de mână
un lucru de mână
de lemn…
pe autor
să nu-l cunoşti până
n-ai însuţi o mână
de lemn
sau de lemne
dându-i o mână
de ajutor
3.
P E R M U T Ă R I ( II )
un coş de sticlă
de lampă
un coş de sticle
de lampă
un coş mare
de sticle de lampă
un coş
un coş mare
de sticle de lampă
de gaz
cu coş mare
de sticlă fragilă
sticlă de lampă
de gaz
cauzează coşmare
Poezii mai de demult…
1.
PERPETUUM MOBILE
(Lui Eugen Bunaru, prietenul meu paveldanist)
Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?
Zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu…
Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?
2.
UN PANTUM – gen, prin definiţie, permutabil:
(Doamnei Mira Demetriad)
La masa cu picioare de bambus, Jugendstil,
tăblie de lac negru,-n care se şterg cocorii,
cu sora străbunicii Ariadna, Tanti Lory;
ea face pasienţe, iar eu mănânc pistil.
Tăblie de lac negru,-n care se şterg cocorii,
în ramă de pai galben, în anotimp ostil;
ea face pasienţe, iar eu mănânc pistil,
eu am căluş în gură, ea deapănă istorii.
În ramă de pai galben, în anotimp ostil,
sub un azur în care se-adună,-n pâlcuri, norii;
eu am căluş în gură, ea deapănă istorii,
ci iarna fi-va lungă, iar anul, bisextil.
Sub un azur pe care se-adună,-n pâlcuri, norii,
ca pe tăblia neagră, cu papuri în vernil;
ci iarna fi-va lungă, iar anul, bisextil,
în jurul mesei negre cu păsări iluzorii.
3.
NIŞTE C.A.-M. LIMERICK-URI
Lui C[ălin] A[ndrei] M[ihăilescu]
Îşi năvlisise, dând aconto,
un yacht, – un domn care,-n amont, o
luă, dus de val,
din Torontal*
la Bucuresci, via Toronto!
Un vîrstnic domn nativ din Lima,
pentru că nu-i mai prià clima,
plecă-n Perú,
dar dispăru
pe când se întorcea în Lima.
Un domn simpatic din La Paz
fiind nespus de lung la pas,
din Uruguay
în Paraguay,
nu-i trebuia decât un pas**.
Un domn, cu gândul la cumplita
arsură ce ţi-ar face-o plita
când coci ardei
pe tuciul ei,
decise să-şi răcească plita.
Un domn ce cultiva, în sera
sa, dionaea & drosera***,
fiind vegan,
de cam un an,
se hotărî să-şi vândă sera.
Ducându-şi unu,-n Gibraltar,
mireasa-i dragă la altar,
în loc de „Da”,
a spus „Ba da”
zănaticul din Gibraltar.
Un elefant prins brusc de trompă
de-un crocodil, – pe când sucombă:
„Dă-mi drumul, bre!”
strigă. – „De ce?”;
şi-ntâiul replică: „De trompă!”.
Dilema-i fi’nd cu ce să-nceapă:
fie cu fân, fie cu apă,
cina-i umilă,
Urechilă
stă-n cumpănă până când crapă.
Pornind pe calea (dar cu un,
decât lumina, start mai bun)
a relativi-
tăţii, Vivi
se-ntoarse-acasă în ajun.
O dansatoare din Somalia,
sefistă şi cam grea, Amalia,
muri-n Uganda
când, în banda
lui Möbius, vru să-şi strângă talia.
Ce-a spus un june din Trieste,
că viaţa e aşa cum este,
a spus cu rost, –
căci de-ar fi fost
ce n-à fost, n-àr fi, azi, ce este.****
––––––––– * Adică Timiş-Torontal şi, eo ipso, Timişoara, de care canadianul
C.A.-M. e cam legat!
** Parafrază după Edward Lear.
*** Plante carnivore.
**** Ultimele două sunt nişte adaptări ale unor Limerick-uri
citate,-n tălmăcire brută, de, pasămite, Roger Penrose.
4.
R E B I S
XIV
Nu sumbru nuc, — o tisă,-n cetini
de albe ceri (străluminat
de albe), ceri (străluminat,
- nu sumbru). — Nu coti, să-ncetini,
prin sihlă întreruptă: ceri
şi corni (în vânăt ori alb, aştrii);
şi corni, în vânători, albaştri,
- prin sihlă, întrerup tăceri
verzui, — ca marea încleştare
să-nceapă iară (şi n-o rogi
să-nceapă iarăşi)… Inorogi
- (verzui ca marea în cleştare,
în spumeg alb), e negreşit
că ies, când sună,-n dolii, cornii;
că ies, când sună-n do, licornii
- în spume galbene, greşit,
pe sub alunii vagi (alb, oare,
se întreleagă, nălucind?);
se întreleagănă, lucind
- (pe sub a lunii vagi alboare
şi-n cearcăn singuratec) ulmi,
pe când mai suflă, unii, cornul;
pe când mai suflă unicornul
- şi-ncearcă,-nsingurate culmi,
să urce, sub molizi şi sângeri,
în rouă de mai clar văzduh;
în rouă de mai clar văz, duh
- să urce sub molizi. — Şi-s îngeri
ce vede-se, de ne-am uita
cu luarea-aminte-ne, prin osu-i!
Culoarea minte-ne; prinosu-i
- ce vede-se. — De ne-am uita
pre noi în Altul, am zări
ca-n aurora-ntâi a Evei.
(Ca-n aur, ora-ntâi aeve-i
- pre noi!) — Înaltu’ l-am zări.
5.
R E B I S
XI
În alb, a platin, talia lunii,
nu galbenă, lucea pe cer;
nu galbe nălucea, pe cer,
- în alb aplat, intalia lunii.
Eram, acolo, ca rezid
de undă cuantică, de funcţii
de undă cuantică, — defuncţii
- eram acolo… Care, zid
vitrificându-se, n-ascunde,
ca apa de miraze (reci
ca apa) demiraze reci…
- Vitrificându-se, nasc unde
şi pier de cum apar, în cerc
care îngheaţă: încleştare
care îngheaţă, în cleştare,
- şi pierde. — Cum apar, încerc
să-i spun (pe când aleea, torul
de umbră şi-l rotea, în cerc
de umbră şi-l rotea…); încerc
- să-i spun (pe când aleatorul
parcurs, amare foi de cer
sau nuc opac foşnea în vânăt;
sau, nu copac, foşnea, în vânăt
- parc, Ursa Mare, — foi de cer
bătând în cuie aurii…)
Încerc a-i spune de cenuşă;
încerc a-i spune de ce,-n uşă
- bătând, încuie aurii
secrete-n mai obscură casă
de fier! (Eram sub ceruri verzi,
de fiere.) — Ram, sub ceruri verzi,
- secrete,-n mai, obscură casă
de umbră (fie ca rezid
de sabur, fie ca rapace
des abur). — Fie carapace
- de umbră, fiecare zid!
Facebook
WhatsApp
TikTok
