În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Poezii de azi…
- KAFFEEKANTATE
În vreme ce licoarea este neagră,
lăuntrul ceştii roşii-i alb, pesemne;
ceaşca-i din lut răscopt, ca o Tanagră,
cu,-n ea, lichid ce-a fiert pe jar de lemne
sau pe-o tipsie plină cu nisip
fierbinte, – molcom şi cu grijă mare
să nu dea-n foc, căci altfel nu e chip
s-aibi parte de savorile-i amare…
Acest brav scrupul şi durata lungă
a preparării,-i tot ce-mi pare mie
c-aduce (după ce deverşi din pungă
preascumpa pudră-n vas) a alchimie;
în vasu-n care-o fierbi, nu cel din care
o sorbi, apoi, şi-a cărui largă ansă
indică punctul cel de unde are
să o pornească ghicitoru-n şansă.
Dacă-i bigot, începe printr-un credo
întru străzeul zaţurilor brune,
dar dincolo nu trece, de Nigredo,
rămas la stadiu-i jos de stins cărbune…
Cafeaua,-n aur, Bach, necum Picander,
n-o transmutau, cerând numai o brumă
de linişte: „Schweigt stille, plaudert nicht!”**,
cafeaua bându-se cândva, ein ander-
mal, înspre zori, când deveneai legumă,
iar ziua pătrundea prin oberliht.
––––––––––––––
* Cf. incipitul Cantatei amintite: „Tăcere, nu aplaudaţi!”.
2.PISCICULTURĂ
Peştişorul Papă-lapte
şi cu alţi vreo 6-7
tot aşa mâncăi şi apţi,
se făcură papă-lapţi.
N-apucau mămicrele
să-şi depuie icrele,
peste care apţii
soţi să-şi ningă lapţii,
că ei, hap, le şi hăpleau,
peştii ăilalţi făceau „au!”
şi-şi jeleau peştoaicele
puştii şi puştoaicele.
*
Peste peşti, era un peşte,
era unu’ Pestepeşte,
ce trăia-ntr-o meşteră
stridie ca-ntr-o peşteră.
Şi-ăl de peste peşti a
întrebat pe scoică:
„Ce mă fac eu, doică,
că m-omoară eştia?!”
Cărui Pestepeşte-i
spuse ea: „Tâmpeşte-i!”
El, atuncea, mi-i tâmpeşte,
ca să aibă balta peşte.
3 .A FRESCO
„Recento!”
unei fresce din Trecento
îi strigă una
pompeiană,-ntruna.
„Recento!”
vechea frescă din Trecento
îi strigă uneia din era
modernă, de Siqueiros sau Rivera.
„Recentelor!” le strigă grota din Lascaux,
ecourile căreia-s (pl)urale,
picturilor murale
din Mexic, Padua, Pompei & Co.
- 3 + 1
În quinta del sordo,
auz neavând,
Goya face yoga
(şi vvs),
desenând şi gravând.
Ludwig van Beethoven
locuieşte şi el,
într-o casă a surdului,
şi, culme-a absurdului,
gravează şi el,
auz neavând,
sunete
şi tunete.
Pune-te
şi ascultă-le, – nu
te lua după ăl cu
Neantul valah,
ce n-are urechi
decât pentru orbul
de Bach.
Poezii mai de demult…
- ELEGIE CU NODURI
Când bravul cal de curse
ajunse cal de circ,
o lacrimă se scurse
din ochiu-i semicirc-
ular şi trist, – din geana
de cal, acum de circ,
care-mpărţea cu Jeana,
o iapă foarte circ-
umspectă,-ngusta iesle
a grajdului de circ,
în slujba unei bresle
ignobile şi circ-
ăreşti, – hrănit cu furfu-
raceu ovăz de circ,
iar nu cu jar, ca-n turfu’
natal, când avea circ-
a cinci groomi şi ovaţii
vii, nù reci ca-ntr-un circ
glaciar, – cu care fraţii
cai sunt primiţi la circ,
când intră-n aria strimtă
a cercului zis circ,
făcându-i să se simtă
tot mai ieşiţi din circ-
ulaţie.
- LA PLUS HAUTE TOUR
„Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani…”
Orişicât de chinui,
nu ştii să-l continui:
întărită, lava-n
crater taciturn, –
cântecu-ntru slava
celui mai ’nalt turn
ţi-a rămas nemai
încheiat, din mai.
Fi’ndcă o petunie,
pe pustii alei
(13 iunie
e chiar ziua ei),
i-a ieşit în cale
fluşturimii tale;
şi, cu iunie, luna
lui Cuptor, şi ea,
mângâindu-i buna
brună catifea,
tandru şi sedus,
ţi se va fi dus…
Azi, o zi de luni e
dintr-un august când
pragul lunii iunie
ţi se-ntoarce-n gând
şi te rearuncă-n
pregetosul „încă”:
Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani,
fie ca să mai
zăboviţi în mai, –
făr’ de-a trece, însă,-n
Gemenii nefaşti:
ci, cum lumea strânsă
ca pentru un Paşti
de azur şi aur,
stăruiţi în Taur!
şi te rearuncă-n
pregetosul „încă”:
Doamnelor golance,
domnilor golani,
netrecuţi prin lance,
încă, de ulani,
fie ca să mai
zăboviţi în mai, –
făr’ de-a trece, însă,-n
Gemenii nefaşti:
ci, cum lumea strânsă
ca pentru un Paşti
de azur şi aur,
stăruiţi în Taur!
- FONOTECA DE AUR
Bubună ziziua
zizice Balbus
alias Bâlbâilă
bună seala
zice Pelticu
(care face ek-
serciţii de lo-
gopedie ca să
ajungă şi el
peRtic)
ună seara
zice Unu ca-
re nu-l poate
zice pe b
beeeeeeeee
zice Oaia
şi-o aude
Lupu din
Lupoaia
(sau invers –
că-i tot aia)
- PERPETUUM MOBILE
(Lui Eugen Bunaru, prietenul meu paveldanist)
Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?
Zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Înaltei turle-i trebuie pinaclu;
zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu…
Ce, însă,-i trebuie unui cenaclu?
Zidarului îi trebuie un şpaclu;
tâlharului îi trebuie şperaclu;
zodierului îi trebuie pantaclu;
înaltei turle-i trebuie pinaclu…
Ce, oare,-i trebuie unui cenaclu?
Facebook
WhatsApp
TikTok
