În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Alte rimelări
1.
FONOTECA DE AUR
Bubună ziziua
zizice Balbus
alias Bâlbâilă
bună seala
zice Pelticu
(care face ek-
serciţii de lo-
gopedie ca să
ajungă şi el
peRtic)
ună seara
zice Unu ca-
re nu-l poate
zice pe b
beeeeeeeee
zice Oaia
şi-o aude
Lupu din
Lupoaia
(sau invers –
că-i tot aia)
2.
PLACE DE LA CONCORDE
Istoriseşte Jules Michelet
(care-i o stradă-n Bucureşti)
că poţi să te afunzi, că eşti
prins într-o carte,-aşa cum e
ciudatu-i personagiu care,
citind şi-n vreme ce sentinţa
i se rostea, şi când şedinţa
se ridicase, iar în zare,
se profila (în, astăzi, Place
de la Concorde) doar ghilotina
(care intrase în rutina
cotidiană), – la un pas
de eşafod şi,-apoi, pe el,
ghilotinabilul aparte
nu-şi va fi ridicat din carte
privirile în niciun fel,
iar când din rând, în fine, iese
spre-a sta cu faţa-n jos, pe lemn, –
o-nchide, după ce-a pus semn
la fila unde rămăsese.
Tălmăciri
R U T E B E U F [ cca 1245 – 1285 ]
CELE .IX. BUCURII
ALE MAICII DOMNULUI
I
Marie milostivă foarte,
În care harul sfânt se-îmbină
Cu carnea care-nseamnă moarte;
Fiului tău îi eşti virgină
Fiică, ce avu să-l poarte
În matca ei fără de vină
Pre Tatăl, – eşti precum o carte
A tainelor, supradivină.
II
Eşti sora, doamna de onoare
Şi soaţa Regelui etern;
Vergura stearpă şi în floare,
Leac dulce-amarei morţi; strai tern
Porţi, ca Esther, în ajunare,
Sau scump, ca Iudith, când se-aştern
Şi vi se culcă la picioare,
Ca hârci, Aman şi Holophern.
III
Eşti cer, eşti şi pământ şi undă,
Sub felurite chipuri; eşti
Lumina care ne inundă,
Câmpul cu roade pământeşti,
Apa ce spală sau desfundă,
Portu-alor noastre mari nădejdi;
Tu ne faci mintea mai fecundă,
Cu noima lumii ne-nădeşti.
IV
Din tine, făr’ de pată, tu
Poartă-încuiată şi chivot,
(Nici prima, nici a doua, nu),
Să se-ntrupeze cel Atot-
Puternic, ca om simplu vru,
Dar rămânând şi Savaoth.
Tu, praştia, el, piatra fu,
Făcând din Goliath un netot.
V
Doamnă-nţeleaptă peste poate,
Trădatu-l-ai pe cel hiclean,
Strivind sub talpă-ţi pe, din toate
Făpturile, cel mai viclean.
Eşti àrmia carelor cu roate
De fier ce luptă, nu în van,
Cu fiara-n travesti, ce poate
Să-afunde lumea-n ocean.
VI
Tu eşti Rahila mult dorită,
Eşti Sara,-n cenuşiu-i strai,
Eşti lâna-n rouă daurită,
Eşti rugu-arzând de pe Sinai;
De către Sfântul Duh umbrită,
Pe care în lăuntru-ţi l-ai
Purtat, încât, pe drept, numită
Eşti leagănul lui Adonai.
VII
Din tine, fără de păcat
Al cărnii, se născu Isus, –
Ca şarpele neîmpăcat
Să fie,-n veci de veci, supus,
Ispititorul, sub lăcàt
Cu şapte chei, să fie pus,
Iar păcătosul judecat,
Pe calea dreaptă, readus.
Facebook
WhatsApp
TikTok
