În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Alte rimelări
1.
P A N O P L I E
Asculta asta
Cutelasul
Cine iubește mult
inima ta gâtul tău
fierăstrăul cuțitului cuțit
Cine te iubește și pe tine
cu frica ta.
și cureaua ta
Ascultați asta
strigătul crizelor
sabia fără pace
tija sabiei
sabia sabiei
la colichemarde
O să mă distrez bine
Ascultați asta
tăcerea falsă
fals/ fals
ușor – ascultă
Aproape lancea
un cost mai lung decât un cost
Ascult toporul aspirant H
și apoi să asculți fluierul unui singur cimitir
în jurul cărora sunt doar cimitire…
Așa începe un război
de excesul de arme albe.
Tălmăciri
1.
Guillaume Apollinaire
CÂNTECUL CELUI NEIUBIT
Riposta cazacilor zaporojeni
dată Sultanului din Țarigrad
Decât Varava mult mai rău
Cu coarne ca cum Ăl-din-Baltă
De-ai fi chiar Velzevut mâncău
De scârn ce ești găsește-ți altă
Suită la savatul tău
Șalău stricat ce Salonicu-l
Împute lung șirag hidos
De vise cu ochi scoși cu spicul
De lance plod ieșit prin dos
Din mă-ta ’n chip de pârț ridicul
Gâde-al Podoliei între craci
Plin de pecingini gâlci și zgaibe
Rât gros și cur de iapă-n draci
Ține-ți bănetul ca să aibe
Cu ce-ți plăti spițer și vraci
2.
FRANCIS JAMMES
CICĂ…
Cică, la miezul nopţii Crăciunului, în staul,
stau boul cu asinul de vorbă,-n umbra sfântă.
Eu cred. De ce n-aş crede-o? Atunci, pe cer, de aur
sunt stelele ca nişte monstranţe,-n noapea sfântă.
E taina celor două făpturi şi-un an de zile
o ţin. Nu s-ar prea spune. Eu, însă, ştiu că ei
ascund şi alte-arcane sub frunţile umile,
o ştiu pentru că ochii lor se-nţeleg cu-ai mei.
Ei le sunt buni prieteni păşunilor cu floare
de iniţă albastră cum e în cer, cu floare
de mărgărite care,-mbrăcate-n alb, au doar
duminică şi nicio zi, alta,-n calendar.
Ei le mai sunt prieteni şi greierilor cari
liturghisesc spre seară şi-au capetele mari,
în timp ce campanula e-un fel de campanilă,
iar lujerul lucernei aduce a feştilă
Nici boul, nici asinul nu suflă nicio vorbă
despre acestea, fi’ndcă sunt simpli,-ntr-adevăr;
şi tot ei ştiu că,-n viaţă, nu orice adevăr
e bun să-l spui oriunde, oricăruia… Nici vorbă.
Eu, însă,-n toiul verii, când, frimituri de aur,
albine zburdă-n jurul asinului, abia-mi
ţin plânsul şi nădăjdui, jambiere de aba
să i se pună, totuşi, de cum e scos din staul.
Şi aş mai vrea ca boul care, şi el, vorbeşte
cu Domnul, între coarne să aibe-un strat de iarbă,
să-l apere de crăpet, când ziua stă să fiarbă
şi muştele-l înţeapă, iar soarele-l orbeşte.
WINTERMÄRCHEN
(ein [Sch]lim[m]erick)
Es war einmal ein armer Mann
der glaubte nicht an Weihnachtsmann;
er war sehr alt
und ihm war kalt;
sein Freund war nur der Schneemann.
MECIURI DE IARNĂ.
(a[s]l[m]ick)
A fost odată un om sărac
nu credea în Moș Crăciun;
era foarte bătrân
și îi era frig;
prietenul lui era doar omul de zăpadă.
Facebook
WhatsApp
TikTok
