În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Alte rimelări
1.
H O L O R I M E
- În ce rumori, printre flaminge,
pe apă, soarele naval!
Pe apă, soarele-n aval;
în cer , umori; printre flaminge,
acelaşi freamăt, însă, – rut
pe faţa apelor (ard, oare?);
pe faţa apelor, ardoare.
Acelaşi freamăt, în sărut!
- În port, o cale se repetă.
Unsoare,-n irizări, la ţărm.
Un soare,-n irizări, la ţărm,
în portocale se repetă.
În fiecare chiparos
adastă, în alburne, moartea.
Adastă, în alb, urne. Moartea
în fiecare chip a ros.
III. Afund, uit alge rare, seara,
şi roi de unde-n spumeg las,
şiroi. – De unde,-n spume, glas
afundu-i talger are, seara,
al unui cimitir?… Sub mers,
e concav aierul pe plajă.
E conca, vaierul, pe plajă
al unui cimitir submers.
2.
H O L O R I M Ă
Scris, râul trece-n mai-albastru,
cu vântul. (Unde-i, ca un nimb,
cuvântul undei?) — Ca un nimb
scris, râul trece-n mai alb astru.
Decor de doliu, funerar?
Sorgintea râde cristalină.
Sorgintea râde. Crist alină
de cor de doliu, funerar.
*
Ion Barbu, Blaga, Bacovia şi Macedonski contribuie, cu câte-un vers, la această holorimă, aşa-zicând, cvadripartită. — Aşadar, această holorimă (p)reia, modificându-le, patru, mai mult sau mai puţin faimoase, versuri din următorii mari poeţi ai noştri, şi anume: Ion Barbu (Legendă, Joc secund), Blaga (Ardere, Nebănuitele trepte), Bacovia (Decor, Plumb) şi Macedonski (Dor zadarnic, Flori sacre).
Tălmăciri
1.
PAUL VERLAINE
Spleen
Rozele roșii ca de foc
Și iederile negre foarte
Erau… Doar să te miști din loc,
Iubito, și mă tem de moarte.
Prea galeș cerul, prea senin,
Prea verde marea, și prea lină, –
Mă tem să nu pleci din senin
Într-un ceas rău ce stă să vină.
De buxușii cu foi amare
Și lustruite,-s preasătul,
Ca și de șesul șters în zare –
De tine-s, doar, vai! nesătul.
2.
PAUL VERLAINE
„Un grand sommeil noir…”
Un mare somn greu,
Un mare somn sumbru
Mă-nvăluie, – eu
Într-însul m-adumbru!
Nici văz, nici auz;
Totuna, în hăul
Acesta confuz
Îs Binele, Răul!
Mă leagăn în vânt,
Iar trupul mi-l cere
Adâncul mormânt:
Tăcere, tăcere!
3.
PAUL VERLAINE,
„Le ciel est…”
Tot cerul, peste case,-i calm!
Și-n neopacul
Albastru, peste case,-n calm
Balans, – copacul.
Un clopot, în azur, auzi,
Cu glas de taină.
O pasăre,-n frunziș, auzi
Cum se tot caină.
Ce simplă, Doamne, viața e,
Când cade-amurgul
Și doar un dulce murmur e,
Departe, burgul.
– Ce vei fi făcut, oare, tu,
Pierdut în plânsu-ți?
Ce-ai făcut, tânăr încă, tu,
Din tine însuți?
Facebook
WhatsApp
TikTok
