UN ALT REGAL DE POEZIE – Șerban FOARȚĂ

În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”

Alte rimelări
1.
M A D R I G A L

Soră Louise Vanaen de Voringhem
(spre-a vorbi,-ntr-o doară, ca Rimbaud),
Ariadna deapănă un ghem
cu prea-subțiratic fir bordo.
Degetul al patrulea, nu dreptul,
cine i-l încercuie cu el,
are să-și câștige, astfel, dreptul
să-i sărute singurul inel.

2.

ZMEUL CRUCIAT

Zmeule, nu mai pot
să te ştiu trist
că înălţarea la ceruri a lui Crist
nu s-a făcut cu cruce cu tot:

atunci, capul, braţele, trunchiul şi picioarele sale
s-ar fi odihnit pe cele două
diagonale, în rouă
de sânge şi lacrimi, ale dumitale;

iar peşchirul din jurul şoldurilor lui
ţi-ar fi fost pânză ţie,
zmeule ce tinzi la vasta-mpărăţie
a cerurilor albăstrui.

Tălmăciri

1.

P a u l V e r l a i n e

A Poor Young Shepherd

De-un sărut mă tem
Ca de-un roi de-albine;
Toată noaptea gem,
Sufăr, nu mi-e bine…
De-un sărut mă tem.

Ci mi-i, totuși, dragă
Fata spelbă, Kate, –
Gura-i ca de fragă,
Ochiul ei boghet…
Ah, cât mi-i de dragă!

Sfântul Valentin
Azi-i, și-anevoie
Mi-i să-i spun cât țin
S-o sărut în voie, –
Sfinte Valentin!

Eu îi sunt logodnic,
Și mă bucur, – dar
Cum i-aș face rodnic
Sânul, când i-s doar
Un stingher logodnic?!

De-un sărut mă tem
Ca de-un roi de-albine;
Toată noaptea gem,
Sufăr, nu mi-e bine…
De-un sărut mă tem.

2.

Paul Verlaine

Cântecul lui Gaspard Hauser

Fără părinți am apărut,
Biet fiu al unei vieți golașe;
Celor din marile orașe
Prea rău nu le va fi părut.
La douăzeci de ani ai mei,
Un foc mi s-a aprins în vine,
Femeile-mi păreau divine,
Dar n-avui parte de femei.
Cu toate că un apatrid,
Văzând în steag o simplă pânză,
Am vrut să mor în lupte, – însă
Nici morții nu i-am trebuit.
Îs prea devreme,-s prea târziu?
Ce mă fac eu pe lumea asta?
Nefrați ai mei, mi-e grea năpasta:
Rugați-vă să nu mai fiu!