În Gazeta Dâmboviței, un alt regal de poezie cu ȘERBAN FOARȚĂ… Este unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române, unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Trăieşte – de o viață – la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. „Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor.”
Alte rimelări
1.
Lower power
Glumeau gros,
râdeau gros,
scuipau gros
cam din 3
în 3 paşi:
erau aşi, –
noi, mai laşi
decât ei,
ne miram,
i-admiram
şi eram
încântaţi
de-aceşti mici
ucenici
cu mămici
şi cu taţi
rămaşi fani
(dar orfani,
de mulţi ani)
ai lui Elvis.
– Cine, mă?
– Presley, bă,
care dă
mult din pelvis.
Glumeau gros,
râdeau gros,
scuipau gros,
flegmau dens;
noi, mai laşi,
eram raşi,
căci prea graşi
pentru dance.
2.
FORSE QUE SI, FORSE QUE NO
Are Queneau o fabulă cu-o gâscă
în care o felicită, pe gâscă,
că-i degrevată (fericita gâscă,
din ziua-n care pana ei de gâscă
nu se mai moaie în lichida mâzgă
a călimărilor), — de sarcina-i de gâscă
datoare-o pană, cel puţin, de gâscă
scribenţilor, ce-au renunţat la gâscă,-n
favoarea minei de creion,
a tocurilor rezervoare,
a pixurilor, a maşinii
de scris şi,-adaug eu, a tastaturii
computerului care
nu prea intra, la acea oră,-n
atenţia lui Queneau, care-l ignoră
(prezent istoric!), — însă nu ignoră
(idem!) că Sora Gâscă (soră
a scriitorilor şi noră
a Mamei Gâşte, ma Mère l’Oie),
e îndopată s/zilnic
pour son foie.
Tălmăciri
1.
TRADUCERI AMINTE
Motto: À quatre heures du matin, l’été,
Le sommeil d’amour dure encore.”
(Rimbaud, Bonne Pensée du matin)
La şase, iarna,-n zorii suri, – de somnul
Amorului amanţii-au încă parte.
Iubitul e-n iatacu-n care domnul
Consort nu e, fiind plecat departe;
Iubitul a intrat pe geam, pe-o funie
Făcută din cearşafuri înnodate,
La fel cum a intrat şi-n mai sau iunie,
Pe-acelaşi geam şi tot pe înnoptate.
Dar e-n decemvrie,-acum, şi, peste noapte,
A nins; iar urma paşilor, cum, oare,
S-o ştergi?… Dinspre iatac, se-aud mici şoapte
Şi,-apoi, o doamnă vezi, pe coridoare
(Măsura tălpii căreia-i de-o palmă),
Cărând cu greu în cârcă un truver
Fără de urme-n neaua care, calmă,
Se cerne, à six heures du matin, l’hiver.
– Tălmace, eşti aşijderi castelanei,
Ce, făr’ de-a ţi se cere ajutor,
Îl cari cu greu, de-a lungul subteranei
Noului grai, pe-ntâiul autor,
Spre-a-l scoate la lumina altei limbi
Cu alte irizări şi cu alţi lumeni…
Vezi să nu lase urme, cât îl plimbi,
Pe fila-nzăpezită,-n zori nerumeni!
Facebook
WhatsApp
TikTok
