- Gânduri de vară…
Un apel cere românilor să nu mai fie „idioti utili”. Inutili am fi mai breji?
Nicolae Filimon – Ediție și titlu definitive: „Ciocoii vechi. Și noi?”
În România nici minciuna nu mai e adevărată.
- 26 iunie…
IQ-ul… 1994… Alegeri generale în Italia… Îl întreb pe prietenul meu florentin, BT, cum se explică faptul că Silvio Berlusconi conduce detașat în sondajele de opinie. Dintre explicațiile date cu umor, una mă pune pe gânduri: „Unii cred că, devenind prim ministru, Berlusconi, care a făcut enorm de mulți bani, ne va ajuta pe toți să ne îmbogățim.” N-a fost așa.
2025… S-au terminat alegerile prezidențiale în România. Unii dintre suporteri domnului Nicușor Dan continuă să aducă în prim plan IQ-ul de geniu al proaspătului președinte. Dacă la sfârșitul mandatului domnului. Nicușor Dan, nici Produsul Național Brut (PNB), nici Produsul Intern Brut (PIB) nu vor fi de zece ori mai mari decât acum, vinovat nu va fi IQ-ul președintelui. În sfârșit, mi-e teamă că nu puțini dintre cei mulți care azi se reped să strângă mâna președintelui, în speranța că IQ-ul e molipsitor, vor fi foarte dezamăgiți.
- 27 iunie…
O veste cumplită… În drum spre aeroport, aflu despre moartea lui Virgil Tănase. Deși știam că e bolnav de multă vreme, vestea mă pune la zid. Îmi va lua ceva timp pentru a pune pe hârtie gândurile despre un excelent scriitor și om de teatru, despre răzvrătitul „Țonțu”, despre imensa generozitate a lui și a familiei sale față de mine și familia mea aflată la ananghie, despre un simț al prieteniei rar întâlnit, despre ce ne-a adus împreună și despre ce a făcut ca drumurile noastre să se despartă, chiar dacă pentru mine Virgil a rămas un om pe care l-am iubit dincolo de orice neînțelegere.
În aceste clipe – Lumină lină, dragă Virgil și condoleanțe alor tăi!
- 28 iunie… PREȚUIRE VS. SLUGĂRNICIE ȘI CRITICĂ VS. DUȘMĂNIE…
Multe din reacțiile zilei mă întorc la o postare de acum opt ani. Semn că oamenii politici trec, dar mentalitățile rămân aceleași.
Textul meu „Un haiduc social-democrat: Mihai Tudose” și comentariul prin care am recomandat un text al domnului Emilian Isailă, dar exprimându-mi niște nedumeriri față de textul respectiv, m-au îmbogățit cu câteva mesaje critice, scrise pe tonalități diferite – de la urban la suburban. Deși mesajele mi-au fost trimise pe fața nevăzută public a Facebook-ului, le voi răspunde pe fața publică, fără a da numele expeditorilor și fără a intra în amănunte, căci pentru mine, în asemenea cazuri, nu numele expeditorilor este important, ci numele unor mentalități. Asemenea unor oameni ca Dan Grigore, Mihaela Miroiu, Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc, Daniel Cristea-Enache și alții, în timpul campaniei electorale pentru prezidențialele din 2014 m-am declarat susținător al candidatului Klaus Iohannis, indicând și motivele deciziei mele. Scrutând prestația președintelui Klaus Iohannis, comentariile mele au fost, de cele mai multe ori, pozitive, începând cu vehement contestata decorare a domnului Octav Bjoza până la pe nedrept minimalizata importanță a recentei vizite a președintelui român în Statele Unite. Dar asta nu înseamnă că am vreo obligație de a fi întodeauna de acord cu o decizie, o declarație sau un proiect al președintelui. Cum tot așa, un dezacord sau altul în care m-aș afla cu o decizie sau alta a președintelui nu mă transformă, cum mi s-a transmis, în „dușman” sau „bârfitor” al președintelui. Printre lucrurile cele mai nocive se numără și susținerea necondiționată (din care este extirpat simțul critic) a unui om politic. „Prețuirea” nu este un sinonim al „slugărniciei”, cum „critica” nu este un sinonim al „dușmăniei”. Când slugărnicia ia locul prețuirii, lucrurile nu ies bine; nici pentru slugarnic, nici pentru beneficiarul muncii sale. Deceniul Băsescu este un memento foarte instructiv. Am ținut să fac această precizare, fiindcă îmi amintesc de multe ori o vorbă înțeleaptă a bunicii mele, Alexandra: „Maică, e bine să știm pe ce scândură dormim.“ Pentru cei cu mult mai multă carte decât bunica mea, dar cu ceva mai puțină minte decât ea, merge și „À bon entendeur, salut !”
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…
Facebook
WhatsApp
TikTok
