- Tom Waits – Stille Nacht… – 23 decembrie
Numărul celor nefericiți crește. Această voce este mai ales a lor și tot mai ales lor să la urăm un Crăciun cu liniște și speranță… Pentru unii, printre care mă număr, Stille Nacht rămâne etalonul de platină al cântecelor de Crăciun – prin liniștea și speranța pe care le inspiră textul (Joseph Mohr) și prin simplitatea arhitecturii muzicale (Franz Xaver Gruber). Îl asociem, mai mereu, fie cu voci îngerești, de copii; fie cu voci ale unor interpreți extraordinari care ne fac să ne simțim în al nouălea cer; fie cu sunetul pur al unor instrumente muzicale. Dar Crăciunul nu coincide niciodată pentru toți cu liniștea și lumina pe care ar trebuie să le aducă. Tocmai ei au cea mai mare nevoie de speranță. Există și nefericiri, dureri, disperări care nu pot fi șterse nici măcar în asemenea clipe. Există și pentru cei mai puțin sau deloc fericiți în asemenea clipe o voce care oferă o versiune pe care am numit-o cândva tragică. Este vocea lui Tom Waits. Cred și în pragul altei nopți sfinte ce credeam în urmă cu câțiva ani: „Despre cum sună vocea lui, cel mai expresiv comentariu l-a făcut Daniel Durchholz: ‘like it was soaked in a vat of bourbon, left hanging in the smokehouse for a few months, and then taken outside and run over with a car.’ Cred că ne înșelăm crezând că dumnezeire există doar în vocile îngerești. Și-apoi, nu știm cum sună plânsul îngerilor căzuți. Pesemne că ei nu mai pot cânta decât recviemuri.” O altfel de voce, dar nu mai puțin catharhică.
- Un gând… – 20 decembrie
Mă tem că, în decembrie 1989, românii au ieșit din casă revoltați, au ajuns în stradă revoluționari și au intrat in istorie fraieri.
- Ceva de acum 7 ani și un Aaron Lebedeff de acum 77 de ani… – 19 decembrie
Azi, România privește cum, aflați la masa negocierilor pentru formarea unui guvern de coaliție, alde Ciolacu și alde Ciucu (și nu doar ei) își dau șuturi pe sub masa la care se duc „tratativele”. După ce explică ceva greu de explicat – că nu a spus ce a spus despre „mânjirea cu PSD”, alde Ciucu iese și mai trage un șut PSD-ului. Nu că PSD nu ar merita multe șuturi, dar nu i le dai în momentul când, chipurile, negociezi cu ei formarea unui guvern. De fapt, acești oameni par a se așeza la masa respectivă nu pentru a purta tratative, ci pentru a arăta românilor cât de răi, murdari și periculoși sunt cei cu care tratează și cu care au mai guvernat împreună. Și, atunci, de unde mirarea că nu puțină lume a ajuns să creadă că și alde Simion, alde Șoșoacă și alde alții ar fi potriviți să guverneze, chiar mai potriviți?
- Americani, vă ordon dormiți liniștiți! Joe Biden e pe fază… – 18 decembrie
- Inovații vs. lovituri de stat… – 18 decembrie
În mai puțin de o lună, România pare a fi devenit țara cu cele mai multe lovituri de stat pe cap de locuitor. Președintele, Guvernul, Parlamentul, SIE, SRI, AEP, Tik-Tok, Călin Georgescu, CCR, Poliția, Procuratura, Facebook, neobăsiștii, Asociația Apicultorilor, neolegionarii, Luntrașii de pe Bistrița, neoprotocroniștii, ultrasorosiștii, criptocomuniștii și mulți alții au comis lovitură de stat după lovitură de stat așa încât statul a ajuns la concluzia să-și tragă singur șuturi în statul de drept și să-și aleagă, în mod democratic, un dictator de încredere, cu origini dintre cele mai vechi și mai sănătoase, proto și neo, din mitologia basmului românesc – Statu-Palmă-Barbă-Cot, cel care „se repede la foc”. La nivelul propagandei, cauzele și urmările loviturilor de stat la foc continuu sunt perpelite pe toate părțile de cei doi poli de doi poli deontologici – Mihai Gâdea și Anca Alexandrescu. Primul ne-a explicat cum se trage Călin Georgescu direct din Mihai Caraman, duduia Anca ne-a explicat cum se trage același Călin Georgescu din Maica Domnului. Dacă Mircea Badea a avut mare dreptate sugerându-le reprezentanților PSD, PNL și USR mai bine să fuzioneze, decât să se tot hârjonească pe timpul și banii românilor, de ce n-aș avea și eu dreptate sugerându-i analistului politic Florin Călinescu (actorul mi-a fost foarte drag!) să fuzioneze cu G. Călinescu spre a ne da un neo Nicolae Titulescu. În vremea aceasta, reputatul economist Enrico Colombatto semnalează una din problemele majore ale Europei – ritmul scăzut al apariției inovațiilor care asigură progresul. Dacă la lovituri de stat (reale & imaginare) România pare să se afle undeva în fruntea piramidei, în cea a inovațiilor se află la baza ei – ultima din cele 28 de țări listate. Mai puțină energie pusă în lovituri de toate felurile aplicate statului (cu sau fără sprijin străin) și condiții mai bune oferite creativității în toate domeniile, începând cu cel economic, ar fi, zic eu, o alegere chibzuită. Recunosc, asta ar putea să ducă la scăderea audienței monologurilor cu țara oferite de Gâdea și Alexandrescu, dar ar fi un risc care merită asumat…
- Carnival of fools /An Electoral Obscenity in Romania… – 17 decembrie
Așa se intitulează rubrica semnată (podcast) de Jeffrey Blehar în National Review. În ediția de azi, în prima parte a textului Blehar se ocupă de nebunia stârnită de informația falsă că Pete Hegeseth (nominalizat de președintele-ales Donal Trump pentru funcția de ministru al Apărării) ar fi mințit susținând că a studiat la Academia Militară West Point. A doua parte a textului se ocupă de nebunia stârnită de candidatura lui Călin Georgescu și de decizia Curții Constituționale de a anula primul tur al alegerilor. Așa cum mărturisește, Blehar nu este român și nu bănuiește cum vor reacționa românii (deja au făcut-o, continuă să o facă) în legătură cu decizia CCR. Eu sunt român, știu cum au reacționat și continuă să reacționeze românii în legătură cu decizia CCR. Știu chiar cum vor reacționa și unii, dar și alții citind textul lui Blehar „An Electoral Obscenity in Romania”. Iată-l mai jos: „On November 24, the first round of presidential elections was held in Romania. Citizens of the Eastern European nation voted overwhelmingly against the EU-friendly establishment party in power, and a semi-obscure candidate named Călin Georgescu came from nowhere and marshaled that protest vote to secure a narrow plurality of nearly 23 percent. Georgescu, thought until that point to be a fringe player in Romanian politics, was then hailed as the front-runner to win the second round of elections. Until, that is, Romania’s own high court simply stepped in and annulled the results, canceling the second round of voting altogether and ordering the government to simply restart the election cycle, putting it off until next year: “The electoral process to elect Romania’s president will be fully re-run, and the government will set a new date and . . . calendar for the necessary steps.” The excuse given? Apparently, a “Russian disinformation campaign” on TikTok, of all platforms, inappropriately directed frustrated Romanian voters to cast their vote for Georgescu. The argument — and I wish could find a better gloss on this, believe that I tried — is that even though nobody thinks that Georgescu is a Russian agent, his politics are amenable to Russian interests. And because the Russians spent time on TikTok coordinating messages in support of him, the entire race is presumptively invalid. That’s it. That’s the entire logic. There is absolutely no spinning the Romanian high court’s actions: What has taken place in Eastern Europe — in a NATO and EU member nation, with either the tacit permission or acquiescence of both institutions — is a naked affront to democracy. The claim is not that the vote was „hacked,” or that invalid voters cast illegitimate ballots. No, the „pro-democracy” court simply stated, in so many words: You people voted for the wrong candidate because you are stupid, easily misled sheep, and we are revoking your vote to save you from yourselves. it is impossible not to note that the court is, in fact, intervening to save itself. Not even the BBC was convinced by this logic, pointing out that the reason Georgescu won enough votes to advance to the runoff was because of genuine popular discontent, not foreign interference. It looks for all the world as if the Romanian governing class, caught off guard by a populist revolt, used any pretext it possibly could to erase the results in the hope that, a year from now and with preparation, the foolish masses can be properly directed to limit the runoff choice to two of their proper governing-class betters. (Imagine if this excuse were used after 2016 in the United States — Adam Schiff, for one, would surely have approved.) I am not a Romanian, so I can’t tell you how the average Romanian will react to having his vote simply annulled and told it wasn’t good enough. I do know that the nightmare of every skeptic of the Western liberal governing class came true in Romania two weeks ago, and absolutely nobody has a good justification as to why it was allowed to happen other than the specter of the Russians — a convenient bogeyman that allows those in power to avoid answering for their political failures.”
- „Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat” căci vin, din nou, prezidențialele!… – 17 decembrie
Richard al III-lea: „A horse! A horse! My kingdom for a horse!”
Nicușor Dan: „O sobă! O sobă! Clotilda mea pentru o sobă!
- Tovarășe general Iulian Vlad… – 15 decembrie
Sunt eu, „Coroiu”, flăcăul ăla de la Casa Scânteii, vă amintiți de mine, nu-i așa? Așa, exact – ăla. Am rămas încremenit ca o muhaia în proiectul ăla cu întoarcerea „Comunismului triumfător”. Acu’, taman înaintea Crăciunului, s-au întors toți legionarii. Și ăia ai lui Codreanu, și ăia ai lui Alain Delon din Legiunea Franceză, și ăia depistați de Petre Roman imediat după Loviluția din Decembrie, numai comuniștii adevărați nu s-au întors. Mă rog, unii stau pitiți ba prin alianțele proeuropene, ba pe la suveraniști, ba pe la Academie, ba prin biznisuri, ba pe la legionari, că și legionarii s-au pitit pe la comuniști cândva, nu? Fiecare pe unde a putut. Întrebarea mea este cât trebuie să mai stau cu paharul ăsta de șampanie în mână, umflat ca o chiftea, de-mi vine să mă mănânc de unul singur, în așteptarea comuniștilor adevărați? Dacă nu e chip să se mai întoarcă, dumneavoastră ce mă sfătuiți? Să merg cu legionarii, cu proeuropenii sau cu independenții? Mie mi-ar fi totuna, și chiar îmi este, fiindcă de băieți subțiri ca mine și de găini care nasc pui au nevoie cu toții. De ce să avem (dacă o mai avem; Isărescu nu vrea să spună nici da, nici ba) doar o Cloșcă cu pui de aur, când putem clona mii și mii, de cloști și de pui fie la Izvorani, lângă București, fie la Câmpulung, lângă Bulevardul Pardon, fie și colo și colo, nu? Vă mulțumesc anticipat pentru răspuns și Trăiască ai noștri!
- Cât de mult mi-aș dori să-l putem contrazice cândva pe Ion Barbu… – 14 decembrie
- Alt gând… – 13 decembrie
În România se întâmplă mereu lucruri interesante, pentru că nu se întâmplă niciodată ce trebuie.
- Americană… – 13 decembrie
După ce l-a iertat pe fiul Hunter de orice infracțiune comisă în ultimii 10 ani, dar și de infracțiuni ce vor mai fi descoperite (beton!), Joe Biden a iertat și traficanți de droguri – tatăl consumatorului Hunter recunoscător celor care asigurau fiului bunutzurile de consumat…
- Acum opt ani… – 11 decembrie
Oare de ce m-au prins din urma aceste rânduri? Un abces de presă și patriotismul dentar. Unii susțin că dl Rareș Bogdan ar fi ziaristul preferat al Cotrocenilor. Alții susțin că nu ar fi. Că o fi, că n-o fi, numai Dumnezeu știe. Ce este sigur – și fără intervenția Celui de Sus – e că domnitorul aista de presă pare un imbecil în căutarea umorului. Când umorul îl prinde din urmă, îl ucide: „Chinuit de patriotismul care-l sâcâia ca un abces dentar, Marin Sorescu îşi descrie ţara din vis: ‘Pentru că toate trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu’.”
- Sperietoarea și sperietura – 9 decembrie…
Dicționarele ne spun că „furtuna perfectă/perfect storm” este stârnită pe apă de combinația letală a unor factori meteorologici adverși. Pe uscat, o furtună perfectă se poate produce în timpul unor alegeri fără ca factorii care o stârnesc să se afle neapărat într-o stare de adversitate. A fost cazul furtunii potențial-perfecte numită Călin Georgescu. Ținem rareori seamă de raportul dintre cauză și efect. Călin Georgescu nu a fost cauza, ci efectul. Cauza au constituit-o factori ca hăul moral al vieții politice, propășirea miciurinismului ideologic; respingerea compromisurilor acceptabile (acel „donnant donnant” care face posibile coabitările respectabile în politică) în favoarea compromisurilor care ar trebui să fie de neacceptat; corupția; proliferarea lumpenelitelor al căror contact cu viața reală este doar unul retoric, de preferință la mitinguri stradale; lașitățile; contraperformanțele economice; stagnările de tot felul cu excepția habarnismului cu doctorate la purtător; nemulțumirea oamenilor ajunsă foarte aproape de pragul revoltei; nivelul foarte scăzut al încrederii în instituțiile statului etc. Un cadou minunat pentru structuri externe, interne și „martiri carismatici” gata să dea o lovitură – de preferat una de stat. Când nedumeriri îndreptățite nu sunt luate în seamă; când unui eșec de proporții nu i se spune pe nume; când nu există curajul de a negocia ferm cu parteneri externi; când, din teamă și conformism, nu se discută despre micro-managementul uneori sufocant al Uniunii Europene; când oamenii nu sunt ajutați să înțeleagă de ce apartenența la NATO nu poate fi renegociată de trei ori pe zi; când, în relații cu parteneri externi, loialitatea este înlocuită cu servilism, atunci discursul este preluat de prădători gen Vadim-Tudor, Șoșoacă, Simion, Georgescu și alții. Când nu mai știi, de fapt, cine ești, atunci apare – pe un cal alb sau doar în opinci Ferragamo – un Călin Georgescu. El tăvălește nemulțumirile, nedumeririle, dezamăgirile, neîncrederile întemeiate printr-un sos apetisant pentru nu puțini. Dacă mai scoate din mânecă și două-trei boabe religioase care sunt însoțite de un „certificat de autenticitate” semnat de un arhiepiscop al Biserici Ortodoxe Române, reîntoarcerea la scenarii tragice nu este deloc exclusă. Tik-Tok, Țac-Pac, Hodoronc-Tronc și alte mijloace prin care putem fi manipulați nu reușesc decât în măsura în care suntem predispuși la a fi manipulați. Cei manipulați în perioada campaniei electorale nu au fost atât victimele rușilor, chinezilor sau extratereștrilor, cât ai instituțiilor autohtone. Deși pe alocuri pute a trădare, chiar dacă ar fi vorba numai de incompetență și tot ar fi de neacceptat. Dar nimic nu trebuie să ne mire, atâta vreme cât, deseori, numirile și avansările în Servicii (și nu doar acolo) s-au făcut de-atâta vreme pe criterii aiuritoare. În anul 2009, supărat pe fosta lui consilieră Adriana Săftoiu, președintele Traian Băsescu mărturisea „criteriile” pe baza cărora l-a numit pe Claudiu Săftoiu Director al SIE (Serviciul de Informații Externe): „…ți-a poftit suflețelul să-ți fie soțul șef de serviciu secret, ți l-a făcut președintele șef de serviciu secret.“ Din fericire pentru securitatea statului, Claudiu Săftoiu a trebuit să demisioneze rapid, după ce în în fața Comisiei de anchetă privind suspendarea președintelui Băsescu a dovedit că nu știe al cărui Director este – SRI sau SIE. De fapt, bietul om a spus un adevăr care nu trebuia rostit: SIE (care nu are asemenea competențe pe teritoriul României) a interceptat convorbiri telefonice. Care a fost reacția marilor dascăli ai neamului care țin nesfârșite predici despre Statul de drept, democrație, responsabilitate etc.? Au scos ei oamenii în stradă pentru a protesta față de felul cum se fac asemenea numiri? Aiurea. Cel mult s-au distrat, mai cu seamă membrii camarilei prezidențiale înalt intelectuale. De distrat, s-a distrat și fostul președinte Traian Băsescu pe seama iresponsabilității sale care ar fi putut constitui cu adevărat un motiv pentru organizarea unui referendum al cărui rezultat l-ar fi putut extrage de la Cotroceni. Într-o replică dată în Parlament fostului premier Călin-Popescu Tăriceanu, fostul președinte Traian Băsescu mărturisea: „Am fost cel mai bine informat om din țară, dar am știut numai 10 la sută. Ha!Ha! Ha!” Și atunci, cam cât la sută a știut Țara despre acapararea Statului de Drept de către Statul subteran/Statul paralel? Cam cât la sută din Statul de Drept este azi parte a Statului subteran/paralel?
Desen și Copyright – Dion
În tot răul e un bine – cel mai important rol jucat de Călin Georgescu a fost acela de sperietoare, cum ar veni: „Cam asta vi se poate întâmpla într-o bună zi, dacă nimic nu se schimbă în viața politică.” Mă întreb cât de repede se vor vindeca românii de sperietura în care i-a aruncat sperietoarea Georgescu și dacă vor învăța ceva din acest episod sau dacă nu cumva totul va rămâne ca înainte – business as usual. Conștienți că Elena Lasconi este un conglomerat de incompetențe flagrante, unii dintre cei care au propus totuși să i se dea votul au numit-o „varianta de avarie”, singura posibilă în situația dată. Pe termen scurt, o asemena variantă poate fi o soluție, numai că cinci ani la Cotroceni nu pot fi considerați „un termen scurt”. În cinci ani, incompetențele Elenei Lasconi întărite cu inserturi ale unui băsism reșapat ar putea transforma soluția de avarie într-un șirag de avarii foarte costisitoare. Dacă Georgescu este convins că în el s-a reîntrupat Corneliu Zelea Codreanu, Lasconi este și ea lovită de acest soi de vampirism: „Simt că în mine trăiește Elisabeta Rizea.” Varianta Călin Georgescu – președinte pare compromisă. Varianta Elena Lasconi – președinte mai este, teoretic/doar teoretic vorbind, posibilă. Asta mă aruncă în cleștele unor întrebări: la sfârșitul unui Cincinal Lasconi, când România ar fi, în sfârșit, salvată, care ar putea fi noul nume al partidului-miracol Uniunea Salvați România? Pe cine ar mai salva acești salvamari?
- Gaudeamus 2024 – 7 decembrie…
Ion Caraion este un Sisif al beznelor – așa cum mărturisește într-un poem, pentru el 1niciun întuneric nu e deplin”. Un om căruia i s-a dăruit Iadul și i s-au furat cheile de la poartă. Putem vorbi de ontologie negativă. Poezia lui este asemenea epidermei celei mai subțiri – cea de sub braț – pe care au fost stinse nenumărate mucuri de țigară – Canal, Poarta Albă, Gherla, Aiud, minele de plumb de la Cavnic şi Baia Sprie. Orice mișcare a mâinii de a pune pe hârtie un vers este comandată de o durere pe care nervii nu o pot uita, chiar dacă pielea pare oarecum vindecată. „Sunt cel care se întoarce din moarte.”, scrie Caraion. Mai degrabă, ce se întoarce de-acolo este o imagine a poetului. Cum pentru Caraion viața a fost doar o ipoteză de lucru, aș spune că din moarte poetul nu s-a întors niciodată.
Cele mai bune portrete ale lui Ion Caraion sunt două autoportrete. Unul liric – „eu eram singur/şi degeaba mă spălam pe toate mâinile/că viitorul a luat forma ruinelor mele.//Eram Pilat din Pont şi-am avut o mie de braţe.” Celălalt – semnat într-o pagină de Jurnal: „Mă numesc Ion Caraion și sunt unul dintre scriitorii care nu mai pot fi dați afară din literatura română nici de vreun partid, nici de vreun dictator (…)”
Îl felicit pe Emilian Galaicu-Păun pentru ideea acestui proiect care afirmă convingerea că, dincolo de o bolgie biografică sau alta, robustețea unei culturi se consolidează nu prin excludere, ci prin includere. Îi mulțumesc pentru că m-a luat părtaș la întocmirea acestei antologii, efort în care, sincer vorbind, contribuția lui este mai pregnantă decât a mea. Ce a unit travaliul nostru rămâne admirația pentru un poet major.
- Mereu prea târziu – 7 decembrie…
Asemeni unui pugilist care se trezește din pumni cu câteva secunde înainte de a fi făcut KO, instituții ale statului român par a se fi trezit din măciuci de toate felurile. Au declanșat descinderi/raiduri ale poliției, percheziții, rețineri, lansări de cercetări penale etc. Fiindcă tot dau semne de trezire, după ce își vor face treaba ar trebui să răspundă la cel puțin trei întrebări. Prima – de ce au dormit pe ele până la a fi făcute KO? A doua – cine le-a trezit din somn? A treia – după ce au început să funcționeze, realizează, în sfârșit, ce înseamnă legislație fără pedepse? Ce urmează a fi pedepsit (persoane, grupuri, chiar instituții) putea și trebuia să fie pedepsit de mult. Așadar: Dovezile ajung la CCR cu întârziere. CCR reacționează cu întârziere. CCR și BEC resping cererile de anulare a alegerilor parlamentare pe motiv că au fost depuse prea târziu, numai că prea târziul depunerii cererilor respective se trage din prea târziul AEP (Autoritatea Electorală Permanentă), din prea târziul BEC, din prea târziul CCR și din mult prea târziul unui cerc de instituții din ce în ce mai larg. Să fi fost viciat procesul electoral numai în cazul alegerilor prezidențiale, nu și în cazul alegerilor parlamentare? Dacă se dorește a nu se mai ascunde gunoiul sub preș, atunci tot gunoiul strâns (și apărat sub preș) trebuie scos la vedere și trimis unde îi este locul. Spre a da o șansă unui mai bine, curățenia trebuie să fie integrală, nu parțială. Știu, știu, știu… Costă prea mult să o luăm de la cap și cu alegerile parlamentare, zău așa… E prea târziu… O fi, numai că locul în care se decid cele mai importante lucruri este Parlamentul. Acolo unde statul nu poate, alții POT.
- Isterizarea discursului public – 6 decembrie…
Mass media contribuie din plin la isterizarea discursului public, ajuns și așa la cote de fierbere foarte ridicate. Una din capodoperele isteriei injectate în discursul public este „DACĂ NU VOTEZI, ÎȚI TRĂDEZI ȚARA!” Vorba țârcovnicului devenit om de televiziune Mihai Gâdea, „Doamnelor și domnilor, fiți atenți pentru că urmează ceva extraordinar!” Ce urmează nu este extraordinar, este o banalitate: deocamdată, votul este un drept, nu o obligație. Îmi exercit acest drept, așa cum găsesc de cuviință și cine mă amenință cu nu știu ce trădare de țară este, ca să folosesc un tandru eufemism, un apucat. Chiar vrem să ne întoarcem la vremurile lui Ceaușescu, când în ziua alegerilor, suna cineva la ușă (sectoristul, reprezentantul comisiei electorale însoțit/însoțită de responsabilul cu Cartea de imobil) și îți cerea să ieși la vot, fiindcă se apropie ora închiderii secției de votare?
- Mr. Secretary, please give us a break! – 5 decembrie…
Aflat la Budapesta, unde participă la Summit-ul OSCE, Secretarul de Stat american Antony Blinken s-a referit la situația alegerilor prezidențiale din România: „Romanian authorities are uncovering a Russian effort – large in scale and well-funded – to influence the recent presidential election, contrary to OSCE standards.” Dl. Blinken este mai mult decât calificat să discute un subiect precum cel al manipulării electoratului, căci a fost inițiatorul celebrei scrisori semnate de 51 de personalități americane (foști mahări în CIA, FBI, spioni de toate felurile, alte servicii etc.) din care electoratul afla că laptopul lui Hunter Biden este o intoxicare declanșată de Moscova, o încercare de manipulare a electoratului american. După ce și prin astfel de mijloace Joe Biden a fost ajutat să câștige alegerile prezidențiale din 2020, timp de peste patru ani, Ministerul Justiției și alte entități guvernamentale, cărora li s-a alăturat o bună parte a mijloacelor de informare în masă, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a îngropa adevărul despre laptopul cu pricina și ce exista pe hard drive-ul lui. Milioane de dolari aruncate în vânt pe cercetări care urmăreau un singur lucru – înăbușirea adevărului, în pofida unor evidențe copleșitoare. Până la urmă, dezaxasatul fiu al președintelui a recunoscut două vinovății, minore în raport cu cea la care ar fi dus o investigație reală – traficul de influență. În această lună, urma să vină și verdictul, dar în ziua de 1 decembrie, Joe Biden a anunțat că în calitate de președinte îl iartă pe Hunter, deși spusese în repetate rânduri că nu o va face. Să fii Vicepreședinte, să-ți iei fiul cu tine în China și să afirmi, în repetate rânduri, că nu ai discutat niciodată cu el despre afacerile pe care le derulează cu parteneri chinezi, chiar și după ce apar dovezi scrise care te contrazic a fost nimic altceva decât a-i lua pe oameni drept idioți. Și unii chiar s-au complăcut în rolul respectiv. Cei 51 de găinari sunt cunoscuți astăzi drept „The Dirty 51”, dar nimeni nu i-a tras la răspundere. Dimpotrivă, pe unii dintre ei președintele Biden i-a recompensat cu tot felul de poziții. În luna iunie, dl Blinken și dna Luminița Odobescu semnau o înțelegere privind contracararea manipulării informațiilor (Memorandum of Understanding On Countering Foreign State Manipulation) prin care cele două țări se angajau să lupte împotriva bla, bla, bla. Nu știu cât de pricepută este dna ministru Odobescu la manipulări (bănuiesc că nu este), dar dl Blinken s-a dovedit a fi. Mă rog, doar la manipularea informațiilor pe scena politică internă și asta – oare de ce? – nu se pedepsește. Când un american manipulează informații pentru a influența electoratul american, totul e OK. Dacă un pakistanez manipulează informații pentru a influența electoratul indian, e foarte grav. Dând din când în când peste îngrijorări exprimate de dl Blinken în legătură cu manipulări și amestecuri în desfășurarea alegerilor nu pot spune decât „Mr. Secretary, please give us a break!”
- 1 Carevasăzică – 29 noiembrie…
Ce a putut realiza Republica Moldova, cea mai săracă țară din Europa trăind sub amenințarea zilnică a Moscovei, nu au putut realiza Serviciile de tot felul ale României, țară membră și a NATO-ului, și a Uniunii Europene. Serviciile românești au prezentat, post-mortem, CSAT-ului informațiile care ar fi putut duce la luarea măsurilor necesare dacă ar fi fost prezentate înainte zilei alegerilor. Oferite după alegeri, aceste dovezi nu folosesc la nimic altceva decât la conturarea concluziei că unele Servicii au dormit pe ele, iar altele sunt dovada vie că „Statul subteran”, pe care-l tot omoară săptămânal dna Anca Alexandrescu (cândva beneficiară a conecțiilor soțului Domniei sale cu statul respectiv) e bine mersi. „Serviciile românești se amuză, dar se fac că se încruntă: TikTok, TikTok, TikTok!” scriam în textul precedent. Chiar mă înșelam?
TikTok@Petrov&Company. Președintele Traian Băsescu și-a exprimat admirația pentru candidata Elena Lasconi și înainte, și după alegeri. Adevărat este, după alegeri a recunoscut că dna Lasconi are unele lacune, dar ele pot fi îndreptate rapid, cam într-o lună: „Doamna Lasconi are altă problemă, pregătirea pentru funcţia de preşedinte. Până pe 21 decembrie are tot timpul să citească, îi recomand să nu piardă vremea şi să pună mâna să citească, despre Orientul Mijlociu, despre Asia Centrală, despre Marea Neagră, despre Rusia, despre Tratatul NATO sau despre Tratatul de la Lisabona(…)”
Carevasăzică, dna Lasconi a candidat fără a fi pregătită pentru cea mai înaltă funcție în stat, dar va fi gata cu pregătirea în jurul Crăciunului, taman când se taie și porcul după instrucțiunile Uniunii Europene, nu după tipicul strămoșesc apărat de dl Călin Georgescu. Sună a cursuri fără frecvență sau cursuri foarte, foarte serale. Exact aceeași soluție care a făcut dintr-o altă bâtă, Elena Băsescu, o candidată credibilă pentru Parlamentul European unde a obținut pentru România „succesuri” după „succesuri”.
Desen și Copyright – DION
Dintre toate ipostazele în care ni se tot prezintă dna Lasconi, nici cea cu două cruciulițe la gât, nici cea doar cu o cruciuliță la gât nu mă emoționează, ci una aducând a eroină dintr-o tragedie antică. Pe de-o parte, doamna Lasconi ne spune să urăște Securitatea și informatorii ei, iar pe de altă parte ne spune că-l admiră pe Traian Băsescu, președintele. Nu va fi de mirare că ajunsă președintă, dna Lasconi va prelua o bună parte din echipa care l-a ajutat pe informatorul “Petrov” să nu vadă cum în spatele său prezidențial Statul de drept devine Statul de drept preferențial, iar statul subteran se consolidează. „Petrov”-Băsescu mai și glumește pe o temă gravă: „Am fost cel mai informat om politic, dar n-am știut decât 10 la sută. Ha!Ha! Ha!” Cât la sută va ști președinta Lasconi, când va fi cea mai informată ființă din țară, nu e greu de bănuit
TikTok@Antena 3 CNN. „The Preacher” (alias predicatorul Mihai Gâdea) reacționează prompt și dur la amestecul informatorului „Petrov” în procesul electoral. Are tot dreptul moral – acționarul majoritar (prin cele două fiice ale sale) și fondatorul Antenei 3 CNN este informatorul „Felix”. Dna Oana Zamfir este angajată a Antenei 3 CNN, în vreme ce soțul Domniei sale, domnul Daniel-Cătălin Zamfir, este senator PSD și foarte prezent în emisiunile Antenei 3 CNN. În mod firesc, Oana Zamfir este cea mai potrivită pentru a da de pământ cu candidatul PNL la prezidențiale. Pe un ton care, ajuns la paroxism, amintește mahalaua, Oana Zamfir (altfel o bună jurnalistă de investigații) îl presează pe generalul Nicolae Ciucă să admită că a știut un lucru pe care fostul ministru al Apărării declară, în mod repetat, că nu l-a știut – președintele Klaus Iohannis ar fi primit cadou o pereche de schiuri franțuzești din partea unui ofițer al armatei române. Oana Zamfir urlă că este inadmisibil că ministrul Apărării nu a știut de cadoul respectiv. În schimb, este nu doar admisibil, ci și perfect deontologic ca soția unui membru PSD să urle la candidatul PNL, „dovedindu-l” drept mincinos sub ochii a milioane de telespectatori, dintre care mulți se vor prezenta la vot. Printre acuzațiile post-electorale aduse candidatului Călin Georgescu, o altă jurnalistă a Antenei 3 CNN, Cătălina Porumbel o strecoară și pe cea a lipsei de patriotism, una dintre „dovezi” fiind că soții Georgescu și-au cumpărat o casă lângă Viena. Adevărat, cum Dumnezeu să fii patriot, când ai o casă și lângă Viena? Atacul se produce în prezența dlui Cornel Tăbăcaru, „primul milionar postdecembrist”, om cu proprietăți nu doar în România, ci și în Costa Rica, Statele Unite și Canada. În ce calitate a fost invitat fostul shoppist pe litoral și ulterior șef de stațiune pe vremea lui Ceaușescu, locuri de muncă ocupate doar cu avizul Securității – de patriot sau de nepatriot? Dacă dna Porumbel își va petrece un concediu în Grecia sau în Tailanda, va recunoaște că este și Domnia sa lipsită de patriotism?
Calitatea mass mediei românești nu este superioară ofertei electorale. Există prea mulți jurnaliști care nu fac nimic altceva decât să participe la agravarea psihozelor sociale. Spectacolul ocupă un loc din ce în ce mai mare pe o scenă unde locul rațiunii devine din ce în ce mai mic. Făcută de pe poziții neadecvate și prin mijloace nepotrivite, relevarea pericolelor pe care le poartă cu el un candidat sau altul poate conduce la rezultate contrare celor urmărite de asemenea demersuri. Jurnalistul trebuie să accepte că este doar jurnalist, nu și procuror. Impostura care arată cu degetul la impostură nu este doar un spectacol jenant, ci și unul foarte periculos, căci există prea mulți ochi care văd cu ochii altora și prea multe urechi care aud cu urechile altora. În felul acesta, manipularea este cvasi totală. Exercițiul de a te șterge la ochi pentru a vedea limpede, cu ochii tăi, și de a-ți scoate din urechi ceara indusă de competitori și mass media pentru a auzi cu urechile tale, devine din ce în ce mai dificil.
19.Pardon!- 25 noiembrie…
Deci: Folosind TikTok-ul chinezilor, rușii au câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România prin candidatul Călin Georgescu. Cum altfel? În România, străinul este mereu cel vinovat. Bravos națiune, halal analiză politică! Și eu care credeam că idioțenia celor două partide majore (PSD și PNL) l-a propulsat pe Călin Georgescu în câștigător.
Deci: Mass media ne-a asigurat că PSD-ul are o înțelegere cu George Simion. N-a avut-o. Considerând că Marcel Ciolacu are o confortabilă marjă de siguranță, PSD-ul a dat voturi inenarabilei Elena-Valerica Lasconi, pentru a-l bloca pe George Simion. Mirosind mișcarea, PNL-ul a dat și el niște voturi Elenei-Valerica Lasconi. Strategia a scăpat de sub control și cel pe care nu-l băga nimeni în seamă, „nesemnificativul” Călin Georgescu, a trecut primul linia de sosire.
Desen și Copyright – DION
Deci: Aroganți, siguri de victoria lui Ciolacu, marii „strategi” electorali ai PSD-ului (cărora li s-au alăturat „geniile” de campanie ale PNL-ului) l-au blocat pe George Simion, dar l-au ajutat pe Călin Georgescu să câștige primul tur și pe Elena-Valerica Lasconi să-l scoată din cursă pe Marcel Ciolacu. De ce ar recunoaște că au căzut în propria cursă, când e mai ușor să arunce pisica moartă în curtea rușilor, chinezilor, extratereștrilor etc?
Deci: Înfiorările multora (unele mimate, altele îndreptățite) legate de ce se va întâmpla în turul al doilea sunt apă de ploaie, căci, grație „strategilor” PSD și PNL, Elena-Valerica Lasconi (această variantă feminină a lui Agamiță Dandanache) va fi președinta României. Toate tunurile sunt deja puse pe Călin Georgescu (și acuzații întemeiate, și acuzații neîntemeiate), un bombardament căruia e greu de crezut că îi va rezista. „Serviciile” românești se amuză, dar se fac că se încruntă: TikTok, TikTok, TikTok!
Deci: După inaugurarea mandatului prezidențial, toate bulevardele din țară vor purta același nume istoric – „Bulevardul ‘Pardon’!”.
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…
Facebook
WhatsApp
TikTok
