1.Stille Nacht
În 1816, nu multă vreme după războaiele napoleoniene care lăsaseră în urma lor durere, sărăcie, molime și disperare, tânărul preot austriac Joseph Franz Mohr a scris versurile. Doi ani mai târziu, puse pe muzică de Franz Xavier Gruber cu doar câteva ore înainte chiar în ziua de 24 decembrie, Stille Nacht a fost cântată pentru prima oară în biserica Sf. Nicolae din Oberndorf, lângă Salzburg.
Îmi place să o reascult în fiecare seară de Ajun, căci Tom Waits pare a cânta pentru cei la care e bine să ne gândim în această zi – cei aflați în mai mare suferință decât ne aflăm noi, cei care au mai puțin decât avem noi, cei a căror viață e mai puțin îndurătoare decât este viața noastră.
Stille Nacht, Heilighe Nacht! Adică – o geană de speranță! O rază de lumină!
- copilul și pustiul
trupul din jurul sufletului
sufletul dinăuntrul trupului
cine este prizonierul și
cine – temnița necruțătoare?
undeva în sufletul meu
un comutator s-a dat peste cap
de-acum nici lumina, nici bezna
nu-l mai pot reseta
stau încă o dată așezat
pe marginea ascuțită a lumii
picioarele-mi atârnă în gol
pe frunte mă apasă golul
sunt un proiect împlinit
copilul care continuă să urle
în pustiul cosmic:
„eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Dorin TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).