ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Trei semne de aprilie

1. În așteptarea Stării a Treia

 

Iată o săptămână în care putem renunța la pasiunile zilei pentru a medita. Pentru asta nu trebuie să fii neapărat credincios. Trebuie doar să accepți că nimic nu începe și nu sfârșește cu tine.

   „18. Primăvară dulce, Fiul meu preadulce. Frumusețea unde Ți-a apus?”

   „48. Robilor tăi, Maică, Dă-le ca să vadă ‘Nvierea Fiului tău!”

Și într-o zi, cerurile se vor deschide…

 

2. Ion Barbu – șotron pascal

 

Mă leagă de maestrul Ion Barbu o veche prietenie în care niciunul dintre noi nu așteaptă de la celălalt semne săptămânale. Știm că prietenul nostru este oricând lângă noi – și la bine, și la rău – în pofida imensei distanțe geografice. Am primit de la Ion o urare – Paște Fericit! Un șotron-puzzle, construit din distihul „Numai copilăria e glorioasă,/ în rest, totul e agonie”, parte a unui poem, Cîntec, pe care l-am dedicat în 1977 memoriei unui prieten dispărut în mod tragic și absurd – doctorul stomatolog Cyrus Constantinescu. Cu voia lui Ion Barbu, reproduc mai jos urarea-cadou, făcându-vă astfel părtași la bucuria mea.

Ⓒ Ion Barbu

 

2.Reamintiri

 

Un al treilea cincinal?

 

Nu am citit încă Pas cu pas, cartea publicată la sfârșitul anului trecut de candidatul Klaus Iohannis, deci nu știu cât de reușită este. Nu exclud întâmplarea fericită – șef de stat și scriitor foarte bun – dar asemenea norocoasă aliniere a planetelor este foarte rară.

Premiul acordat președintelui-autor de către juriul Festivalului Mihai Eminescu din Mehedinți zgârie timpanul – „scriitor de talie europeană.” România mediatică iese istovită dintr-un deceniu de pupincurism frenetic, iar pupinii celor două cincinale au buzele și limbile ferfeniță.

Unii dintre ei se supun unor costisitoare operații de transplant (buze & limbă). Alții o țin, gaia-mațu’, cu Iliada lui Henric al V-lea și Odiseea lui Oakeshott al II-lea. Premierea Irinei Drăghiea, fiica prefectului de Mehedinți, amintește unora de mandatul de europarlamentar al Elenei Băsescu. Amuzament.

Statutul de „scriitor de talie europeană” atribuit președintelui Klaus Iohannis nu este un gest deloc amuzant și poate declanșa multe întrebări. Una dintre ele: Intrăm, cumva, într-un nou cincinal al pupincurismului? Cozile de scriitori români cărora li se tot „fură” Nobelul sunt kilometrice, fierb paroxistic și sunt gata să lanseze un Jihad milenar.

Klaus Iohannis are mai multe șanse la titlul de „Președintele de care avem nevoie”, competiție în care s-a și înscris, de altfel. Succes – președintelui! După ce reușește, avem tot timpul să vedem cum stăm cu scriitorul. Bun-simț, criticilor literari, fie ei membri ori nemembri ai Academiei Române, căci, oricum, diferența între cele două grupuri a devenit imaginară!

 

Dorin  TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).