4 iulie 2024
Totul merge spre rău, nu spre bine. Din America visată de Lincoln și Whitman rămân din ce în ce mai puține. Nu am niciun motiv să schimb un cuvânt din cele publicate în urmă cu doi ani – „speranța pâlpâie din ce în ce mai plăpând, dar pâlpâie…”
4 iulie 2022
Este una din cele mai triste, descurajante și neliniștitoare zile naționale a Statelor Unite pe care le-am trăit în ultimii 36 de ani.
O Americă tribalizată, ruptă de lupte lipsite de orice scrupule pentru o putere pusă în slujba ambițiilor politice de clan, clătinată din temelii de aberații gen cancel culture/woke culture.
O Americă în care școli purtând numele unor George Washington și Abraham Lincoln își schimbă, „rușinate”, numele, făcând de rușine istoria unei națiuni.
O Americă în care o universitate de elită scoate din bibliotecă bustul lui Abraham Lincoln și placa de bronz pe care este încrustat discursul acestuia rostit în 1863 la Gettysburg.
O Americă păcălită de promisiuni electorale, mancurtizată prin negarea realității și pregătindu-se să beneficieze de serviciile unor ministere ale adevărului.
O Americă în care nu doar artificiile folosite la celebrarea zilei naționale sunt produse în China, ci și prea multe altele, pe care americanii nu le mai produc.
O Americă îngenuncheată economic, dezorientată moral, preferând informației exacte informația spectacol și votând hormonal.
O Americă deculturalizată, intrată pe mâinile analfabeților politici și ale miliardarilor susținând financiar anarhia, violența și recomandând plebei rețete de sorginte comunistă.
O Americă în care profesiuni verificate istoric pierd teren în fața unor „profesiuni” ca socialite, influencer, talk show host, reality show personality, professional politician etc.
O Americă lipsită azi de calitățile necesare spre a fi un exemplu de urmat, scufundându-se în distopii devastatoare și ridicol planetar.
O Americă pe care o iubesc, în speranța că binele ce a mai rămas viu în fibra ei va găsi puterea să o vindece de aroganță, incompetență și iresponsabilitate.
O Americă visată cândva de Walt Whitman:
„Centre of equal daughters, equal sons,
All, all alike endear’d, grown, ungrown, young or old,
Strong, ample, fair, enduring, capable, rich,
Perennial with the Earth, with Freedom, Law and Love,
A grand, sane, towering, seated Mother,
Chair’d in the adamant of Time.”
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…