ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Semne de ianuarie…

1. Misogynoir

„Criticizing Karen Bass isn’t racist. Demanding she be given special treatment is.” Cum era de așteptat, nu putea trece prea mult timp până când cartea rasială să nu fie folosită în apărarea primăriței Los Angelesului. Deși nimeni nu o învinovățește nici de izbucnirea incendiilor, nici de traiectoria vântului care întețește și răspândește focul, ci de incompetență crasă, profesioniști ai cărții rasiale pretind că valul de critici prăvălit peste Karen Bass și dinspre oameni de dreapta, și dinspre oameni de stânga se datorează faptului că Bass este femeie și negresă. Verdictul unor astfel de agitatori rasiali: Misogynoir. Adam B. Coleman are dreptate când scrie în New York Post:  „A o critica pe Bass nu e un act de rasism. A cere să se bucure de un tratament special este.”

 

2. 2. Joe Biden acum câteva zile…

„And I think that Kamala could have beaten Trump, would have beaten Trump”. Chiar nu se îndură Jill Biden să-i șoptească lui The Sleepwalker-in-Chief că alegerile s-au și întâmplat și că Harris le-a pierdut? Dacă nu-l trezește nimeni din somn pe Somnabulul Național, ne putem trezi cu el în ziua de 20 ianuarie declarând că s-a prezentat la ceremonia inaugurării propriului nou mandat prezidențial.

3. Trump – sau când gura bate cu*ul

Declarațiile viitorului președinte american privind dorința de a „cumpăra” Groenlanda și de a „recupera” Canalul Panama, chiar dacă pentru asta ar fi nevoie de intervenții militare, constituie încă un episod caracteristic retoricii necontrolate a lui Donald Trump. Doi dintre foștii săi consilieri – John Bolton și Charles Kupperman – au explicat pentru ediția din 8 ianuarie a publicației USAToday rațiunile care stau în spatele intențiilor lui Trump.

*

Interesul liderilor americani de a achiziționa Groenlanda există de mai bine de un secol – „Trump nu a descoperit Groenlanda!”, declară Bolton. Revendicările legate de spații ale Cercului Arctic (Cercul Polar de Nord/Cercul Arctic Polar) stau cam așa: patru state membre ale NATO-ului (Statele Unite, Canada, Danemarca și Norvegia) revendică 50% din suprafață, restul de 50% este revendicat de Federația Rusă. Schimbările climatice, topirea ghețarilor au deschis calea traficului naval într-o zonă cândva impenetrabilă. A apărut o rută care scurtează foarte mult trecerea dintr-o parte a lumii în alta. China profită din ce în ce mai mult de acest pasaj. Așadar, o expansiune econmică ruso-chineză. Și-apoi, geostrategic, amintește Bolton, a devenit extrem de important cine va deține capacitatea defensivă în zona Cercului Arctic, nemaipunând la socoteală ce bănuite bogății naturale s-ar putea afla pe fundul oceanului. Nu este doar o chestiune legată de interesele Americii, e una care vizează interesele Lumii libere.

*

Canalul Panama reprezintă în ochii lui Trump (doar ai lui?) o altă cale a expansiunii comerciale a Beijingului, un efort de a-și spori și consolida prezența în emisfera vestică. America a investit enorm în construirea Canalului, dar în 1980 președintele Jimmy Carter l-a cedat contra sumei simbolice de un dolar. Cu atât mai mult, în ochii lui Trump (doar ai lui?) taxarea navelor americane mult mai aspru decât tarifele aplicate navelor altor țări – în primul rând celor ale Beijingului – nu este o corectă. În 1980, contracandidatul lui Carter pentru Casa Albă, Ronald Reagan, l-a atacat dur și cu mare succes pe președintele american nu doar pe tema situației economice interne foarte proaste, dar și pe două chestiuni de politică externă: criza ostatecilor americani din Iran și cedarea Canalului Panama. Felul nepotrivit în care Trump și-a anunțat intențiile i-a creat deja probleme chiar în rândul aliaților îndepărtând atenția de la importanța subiectului către o gesticulație cu totul nediplomatică. Cadrul discuțiilor serioase (dacă vor avea loc vreodată) despre cele două proiecte ale viitorului președinte american va trebui resetat și un mandat de patru ani este unul foarte scurt. Am fost printre cei care s-au îndoit că Trump ar putea să câștige un al doilea mandat. L-a câștigat. Oare câte surprize mai poate oferi?

4.Un semnal…

Editura Udrea-Târgșor-  Simone de Boudoir, „Eu, inocenta”…

5. Alt semnal…

Din „animalul politic”  Traian Basescu a rămas doar animalul…

6. Din istoria memorialisticii postdecembriste

Cum imaginarul bantuie memorialistica zilei, ba chiar se bucură de premii importante și de prețuirea Cetății, iată o însemnare din urmă cu exact un an. Există și situații pe care deși oameni rezonabli le pot rezolva între ei cu ușurință, ce a intrat în circuit public nu mai poate fi reparat decât foarte greu. În numărul 4/2010 al revistei „Conta”, comentând volumul „Eu, fiul lor – Dosar de Securitate”, dl. Emil Nicolae invoca şi câteva episoade din 1980 legate de o vizită a câtorva scriitori bucureşteni la Piatra Neamţ. La un moment dat notează: „Ulterior, la restaurantul hotelului „Central”, D. Tudoran şi M. Dinescu au invocat (cu oarecare „nostalgie”) recenta lor călătorie în Cuba lui Fidel (am reluat subiectul după revoluţie, într-un interviu cu M. Dinescu publicat în Acţiunea).” Citind aceste rânduri, am zâmbit amuzat. Până la plecarea definitivă din România, nu călătorisem niciodată în Cuba. Nici în fermecătoarea companie a prietenului meu Dinescu, nici de unul singur. N-am înțeles nici ce detalii i-ar fi putut da Mircea dlui Nicolae în interviul din „Acțiunea” despre acea călătorie imaginar-comună. Un simplu schimb de mesaje electronice cu dl. Emil Nicolae a clarificat lucrurile. Asta nu m-a scutit ca în anii următori să aflu, din tot felul de comentarii ale unor oameni „bine informați” că pe timpul lui Ceauşescu belfeream prin Cuba împreună cu cel alături de care, după 1990, investisem „sute de mii de dolari” la Cetate. Imposibil de scos din capul unor astfel de oameni „bine informați” că Dinescu nu a avut nevoie de sutele mele de mii de dolari, iar eu, deși invitat în numeroase rânduri de el și soția lui, n-am ajuns, din păcate, niciodată la Cetate. Intenționez să o fac în această vară, căci a venit timpul să-mi vizitez „co-proprietatea”, să-mi ridic profiturile acumulate în aceste decenii și împreună cu Mircea să ne amintim cum beam noi deliciosul cocktail „Cuba libre” la Havana și cum ne prăjeam burta la soare pe nisipul de la Pilar, doar, doar om ajunge și noi vreun Ernest Hemingway.

7. KARMĂ, ZEN ȘI FENG SHUI noi-nouțe…

Clasa Politică din România intră în reparații capitale acceptând abia acum contractul pe care i l-a propus în 2012 firma „TAXI – Depanări & Alte Prestări de Servicii”. Termenul de realizare a contractului este 1 Mai (muncitoresc), pentru ca noul Președinte al României să aibă cu cine să colaboreze. O clauză a contractului prevede: „În cazul în care și noul Președinte trebuie reparat capital, contractul pentru acest proiect de interes național și regional va fi încredințat tot firmei „TAXI – Depanări & Alte Prestări de Servicii’ „. Succes în ramură, tovarăși!

 

Dorin  TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…