ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Semne de ianuarie…

1.DIN ISTORIA MEMORIALISTICII POSTCEMBRISTE

ASTĂZI – AȘA CUM EXISTĂ ȚĂRI ÎN CURS DE DEZVOLTARE, EXISTĂ ȘI CONȘTIINȚE ÎN CURS DE DEZVOLTARE SAU DESPRE UN GURU AL “ETICII NEUITĂRII”

   16 ianuarie 1969: Studentul Jan Palach se autoimolează în semn de protest faţă de intrarea trupelor Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia în scopul înăbușirii reformelor lansate de „Primăvara de la Praga”.

   2002:  „…în momentul în care s-a produs cazul Palach, eu m-am scuturat de emoţie şi furie şi am spus că este sfîrşitul relaţiei mele cu această mişcare (comunistă – n. Radu Călin Cristea.) Răspunsul meu a fost o criză de conştiinţă extraordinară şi am spus că nu vreau să am nimic de-a face cu o mişcare socială care duce la asemenea dezastre umane.” O fi fost ea criza de conștiință extraordinară, dar sfârșitul relației cu mișcarea comunistă și „marile ei valori” nu s-a produs nici după 7, 9, ba nici chiar după 12 ani de la decizia luată de cutremuratul nostru contemporan. Tăierea cordonului ombilical-ideologic s-a săvârșit abia pe la începutul anilor ’80, după refugierea în putredul Occident.

   1976: „Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forţe anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist: <Situaţia lumii contemporane se caracterizează printr-o profundă ascuţire a contradicţiilor. Această situaţie, deosebit de complexă, grăbeşte procesul revoluţionar de schimbare a raportului de forţe pe plan internaţional în favoarea progresului social, a forţelor ce se pronunţă pentru o lume mai bună şi mai dreaptă.>.”

   1978: „Sinteză originală, expresie remarcabilă a marxismului creator în contemporaneitate, concepția filozofică și politică a secretarului general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU [subl. V.T.], reprezintă prin viziunea generală, prin complexitatea, polivalența și bogăția de semnificații pe care le comportă nu atît un ansamblu de idei de incontestabilă valoare teoretică cît mai ales un model de raportare intelectuală la realitățile sociale de azi. Ceea ce deosebește substanțial concepția secretarului general al partidului nostru de diverse concepții sistemice care refuză să se apropie de conținutul specific al spiritului social și al universului uman, în general, este faptul că în centrul ei se află omul, individ concret, real, cu problemele lui, cu trebuințele și aspirațiile lui. De aceea putem vorbi de UMANISMUL REVOLUȚIONAR [subl. V.T] caracteristic gîndirii tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU [subl. V.T.] – care constituie calea, dar, în același timp, finalitatea operei istorice de renovare etico-politică a lumii omului […] Depistăm, deci, în filonul umanist revoluționar al concepției tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU [subl. V.T.], înțelegerea profundă, deplină a faptului că totalitatea socială concretă își are rădăcina în om, că nu semnifică nimic în absența lui sau în condițiile ignorării lui. Or, tocmai socialismul și comunismul tind să răspundă practic, să dea întreaga măsură reală unei eterne chemări antropocentriste, pe care marxismul o ridică la cea mai înaltă cotă“.

   1981: „C.s. [cultura socialistă – n. RCC) are un caracter profund democratic, masele populare fiind în egală măsură producătorii și beneficiarii valorilor culturale. Revoluția culturală pe care o înfăptuiește socialismul este o parte integrantă a procesului revoluționar general de edificare a noii orînduiri sociale […] În concepția partidului nostru, c.s reprezintă un factor de cunoaștere și de desăvîrșire a personalității umane, un factor formativ și mobilizator în întreaga acțiune de făurire a societății socialiste“.

   „În raport cu socialismul, [comunismul – n. RCC] este o fază superioară, caracterizată prin proprietatea comunistă unică asupra mijloacelor de producție, nivelul înalt al forțelor de producție obținut pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, o foarte mare productivitate a muncii sociale întemeiată pe mecanizarea, automatizarea și cibernetizarea producției, asigurarea unei vieți materiale și spirituale care să satisfacă trebuințele tuturor membrilor societății, determinate științific, înfăptuirea celui mai generos principiu de repartiție: «de la fiecare după capacitate, fiecăruia după nevoi»“.

   „N.A.T.O. se opune deseori politicii de destindere și colaborare internațională, stimulează cursa înarmărilor și staționarea de trupe pe teritorii străine. N.A.T.O. a devenit un instrument al politicii S.U.A. de coalizare a forțelor reacționare împotriva mișcării pan-europene de luptă pentru libertăți democratice și afirmare națională, un bastion de escaladare a Europei în „Est” și „Vest”, acționînd împotriva tendințelor de cooperare general europeană, de înțelegere și pace. În ultimii ani, blocul N.A.T.O. trece printr-un proces de erodare (retragerea Franței și Greciei din sistemele lui militare.”

   „Contribuții importante la dezvoltarea creatorare a marxismului au fost aduse de V. I. Lenin și de alți militanți de seamă ai mișcării munictorești, care au continuat opera lui Marx și Engels în noi condiții istorice. Teorie deschisă , marxism, se dezvoltă neîncetat prin gîndirea creatoare a partidelor comuniste și muncitorești, care în elaborarea strategiei și tacticii lor revoluționare țin seama de condițiile concret-istorice, de experiență specifică și de nivelul de dezvoltare proprii fiecărei țări.”

   „(Socialismul științific, n. m. DT) a fost elaborat în condițiile fazei de maturizare a capitalismului, de dezvoltare a luptei de clasă a proletariatului, unirea sa cu mișcarea muncitorească determinînd transformarea clasei muncitoare într-o clasă conștientă de misiunea ei istorică. În condițiile imperialismului, V.I. Lenin a dezvoltat teoria socialismului științific prin descoperirea legii dezvoltării inegale și în salturi a țărilor capitaliste în faza imperialistă, prin definirea principiilor și normelor principale ale partidului de tip nou.”

   „Socialismul științific are un caracter creator, conținutul său de idei și teze îmbogățindu-se prin aprofundarea cunoașterii științifice a noilor fenomene și procese social-politice, prin amplificarea experienței revoluționare internaționale. Teoria socialismului științific are un caracter general-valabil, în sensul că legitățile trecerii de la capitalism la socialism sînt în esență aceleași pentru toate țările.” (V.T.)

   Când face o pauză în programul de hei-rupism, VT pleacă urechea la Hegel – problema conștiinței nefericite. Știm cu toții că ori zici Marx și Engels, ori Hegel și Ceaușescu, tot un drac: „Tema conştiinţei nefericite stătea în inima Fenomenologiei spiritului. Pentru Hegel, orice conştiinţă care nu şi-a dobîndit încă identitatea concretă este cu necesitate o conştiinţă nefericită, întrucît ea nu poate fi niciodată mulţumită cu existenţa ei imediată şi trebuie să-şi propună întotdeauna ceva dincolo de ea însăşi.”

   CONCLUZIE: Aşa cum există ţări în curs de dezvoltare, există şi conştiinţe în curs de dezvoltare. Câtă dezvoltare, atâta zbucium şi conştiinţă nefericită. Au trecut 55 de ani de la moartea lui Jan Palach, dar VT continuă să găsească noi motive de zbucium. Cineva ar trebui să se îndure de el și să-i șoptească: „Volodea, de-ajuns. Termină cu martirajul ăsta. Se poate și fără conștiință, puiule. Noi te iubim așa cum ești. Pe bune.”

 

2. O ÎNTREBARE PENTRU OAMENI MAI ÎNȚELEPȚI CA MINE…

   Trecut de 80 de ani, orb, retras la Geneva, Arthur Rubinstein petrece ore întregi ascultând înregistrări ale sale pe care, cum recunoaște, nu le ascultase niciodată până atunci. Mărturisește că de-abia așa înțelege cât de întemeiate fuseseră, de-a lungul timpului, criticile care i se aduseseră pentru a fi sărit măsuri întregi și pentru a fi improvizat acolo unde nu urmărise partitura, critici cărora le răspunsese, deseori, extrem de iritat. Una din primele reviste la care m-am abonat după ce am ajuns în America a fost „The Atlantic Magazine”. Considerată de unii „left-leaning”, de alții „left of center” și nu de puțini „neutral-left”, revista și-a câștigat un binemeritat respect. De la o vreme, însă, revista se apleacă atât de tare spre stânga, încât, în comparație cu ea, turnul din Pisa – chiar în zilele lui cele mai amețite – pare un etalon al verticalității și echilibrului.

   În numărul de debut pe 2024 (ianuarie/februarie), revista strânge 24 de autori care explică, în peste 50 de pagini, de ce un al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump ar fi o nenorocire pentru America. Cine așteaptă ca în numărul următor (martie-aprilie), aceiași 24 de autori să explice de ce un al doilea mandat al lui Joe Biden ar fi o binefacere pentru America, își pierde vremea. Conducerea revistei știe că argumentele celor 24 nu ar ocupa mai mult de un sfert de pagină de revistă – cam puțin pentru un „număr tematic”. Dacă în noiembrie America va avea de ales între Biden și Trump, tot Putin va fi de vină, nu? Întrebarea: chiar trebuie să ajungem cu toții foarte bătrâni și orbi pentru a vedea, a înțelege și a spune adevărul?

Dorin  TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).