1.Democratic rău de tot…
Spre sfârșitul anului trecut, mulți dintre noi au exprimat opinii despre decembrie 1989. Vladimir Tismăneanu a ținut să ne comunice că fostul său coleg de bancă Nicu Ceaușescu nu a fost responsabil pentru cele petrecute la Sibiu. Istoricul Mihai Demetriade l-a contrazis, invocând documente al căror conținut nu poate fi… contrazis. Urmarea? VT l-a blocat pe MD și a șters comentariul acestuia din urmă. Curat democratic. Involuția de la politolog la părelolog iritat continuă…
A se vedea mai jos: „Vladimir Tismăneanu scrie azi (16.12.2023) pe FB, referitor la Revoluția de la Sibiu, că Nicu Ceaușescu „Nu dorește un masacru la Sibiu. A citit multă istorie”. Nu știu câtă istorie citise Nicu Ceaușescu, e irelevant oricum. Ce este relevant, însă, este afirmația tranșantă a politologului american, că Nicu „nu-și dorea un masacru la Sibiu”. În realitate, și-a dorit un masacru și – în bună măsură – l-a obținut. Probele, în acest sens, sunt zdrobitoare. După teleconferința din 17 Decembrie 1989, când Ceaușescu decreta „starea de necesitate”, Nicu Ceaușescu, în calitatea lui de Prim Secretar, dar mai ales de președinte al Consiliului Apărării, calitate în care putea convoca toate cadrele militare din județ și le putea da dispoziții, a stabilit că în Sibiu „nu este stare de necesitate, ci de război, toată lumea să ia arma în mână”. Urmarea a fost că Inspectorul șef al Inspectoratului MI Sibiu a emis un OZU în seara zilei de 17.12.1989 care prevedea înarmarea cadrelor cu armament și muniție. La fel s-a întâmplat și cu trupele MAPN. Tot din ordinul lui Nicu Ceaușescu s-a activat și scos în stradă formațiunea „Scutul” formată din cadre ale Miliției, destinată „restabilirii ordinii publice grav afectate”. „Scutul” s-a deplasat în fosta Piață a Republicii din Sibiu (21.12.1989, orele 8, 8,30), unde a tras în manifestanți, provocând victime. Nicu își dorea la Sibiu o acțiune represivă exemplară, dorind să dea un exemplu Timișoarei, disprețuindu-i pe Postelnicu și Milea, care „nu-s în stare să-i termine pe demonstranți”: „dacă la noi se întâmplă ceva, vom trage în ei, că nu ne înving ei pe noi!” Omul a coordonat represiunea armată în Sibiu, nu doar reactiv, ci organizat și ofensiv. Este și motivul pentru care a ordonat explicit suplimentarea trupelor militare în oraș (geniști și vânători de munte de la Rm. Vâlcea, veniți în noaptea de 21 spre 22 decembrie în oraș; trupe de la Centrul de Instrucție Făgăraș, două batalioane – unul de tancuri și unul de transportoare blindate). Așadar, știm cu certitudine că ordinele lui Nicu Ceaușescu au declanșat represiunea în Sibiu, urmare căreia au apărut primele victime. Tot lui îi datorăm amplificarea războiului manipulator între trupele MAPN și Inspectoratul MI, surprins atât de bine în recentul film al lui Tudor Giurgiu. În Sibiu s-a tras până în 31 decembrie 1989, inclusiv cu rachete trase din elicoptere… (nu e nici o glumă, una din rachete atingând Spitalul Militar).
L.E.: ca urmare a faptului că i-am atras atenția (horribile dictu!) V.T. m-a blocat și a șters comentariul meu la postarea lui. Democratic.„
- Meditator vs. turnător sau despre dambla
Iată fragmente din radiografia politică făcută de Vladimir Tismăneanu acelui decembrie sibian: „În preajma Revoluției: Sibiu, 16 decembrie 1989. Atmosferă încărcată, veștile de la Timișoara sunt rău prevestitoare pentru dictatura bicefală.”/…/„In oraș umblă tot felul de zvonuri. Încă n-a început vacanta școlară. Numită „de iarnă”, nu de Crăciun. La Liceul German, în cancelarie, discuții în șoaptă. Nimeni nu are încredere în nimeni. Elevii și profesorii au cam toți rude plecate în RFG, familiile primesc pachete. Profesorul de fizică dă meditații în neștire, câștigă fabulos. Securitatea locală știe, dar demult nu se mai amestecă în chestiunea meditațiilor. E o mică industrie privată tolerată de stăpânire. Chiar și odraslele securiștilor au meditatori. Valul de nemulțumire crește. Devine tsunami. Dictatura se năruie. Băi de sânge.”/…/ „La Sibiu, profesorul de fizică își face loc, șontâc șontâc, pas cu pas, gospodărește, în noile structuri de putere. Aceasta a fost, cumva, tranziția României: de la fizicianul activist Nicu Ceaușescu, succesorul eșuat, la fizicianul arivist Klaus Iohannis, președintele eșuat…”
Așadar, ce măcina viața oamenilor în Sibiu, făcând-o mizerabilă, erau meditațiile date de profesorul de fizică. Iar după asta, profesorul mai ajunge și președinte. Și, culmea nerușinării, nu-l bagă în seamă pe VT. Murdară tranziție! Cealaltă tranziție a fost exemplară – onorabilul turnător „Petrov”, care, după propriile declarații, raporta direct generalului de Securitate Emil Macri, ajunge președinte și-l bagă în seamă pe VT, ba, potrivit celui din urmă, devin prieteni pe viață, ca să nu zic „pentru eternitate”. Asta zic și eu tranziție. Condamnând împreună nelegiuirile dictaturii comuniste, amândoi – „Petrov” și VT și-au depășit trecutul. Au reușit. Cinste lor! Profesorul de fizică a eșuat. Rușine lui!
Acum, serios vorbind: Niciun președinte postdecembrist nu și-a terminat mandatul /mandatele pe sunetele de mulțumire ale Corului Național „Unanim”. Klaus Iohannis nu va face excepție de la această regulă. Toți președinții postdecembriști și-au avut susținători și critici „la purtător”. Klaus Iohannis nu face excepție de la această regulă. Niciun președinte postdecembrist nu a reușit să împlinească nici toate speranțele tuturor, nici toate cele promise. Klaus Iohannis nu face excepție de la această regulă.Totuși, a ți se pune pata pe un președinte, fiindcă nu te bagă în seamă – cum a făcut-o cel de dinaintea lui – sau pentru că numește ambasadori, consilieri etc. persoane pe care nu le înghiți sau cu care ai avut conflicte, e una, dar a te înverșuna în a duce campanii care ating ridicolul, e altceva. E o dambla.
Dorin TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).