- Un gând…
Oamenilor talentați ar trebui să li se interzică accesul la prostie, dar asta ar fi o încălcare a libertății de exprimare, nu?
- Ce scriu scriitorii?
Cărți. Și ce altceva? Sfârșit de septembrie 2024… Îl întâlnesc pentru prima oară pe Vasile Gribincea, poet foarte talentat, doctorand căruia îi datorez o antologie apărută la Editura Cartier din Chișinău. Stăm la taclale pe terasa unui restaurant din București, lângă Biserica Albă. Mă descoase, mă întoarce pe toate părțile cu întrebări dintre cele mai exacte. La unele dintre ele încerc să nu răspund. Nu se lasă. Îi pun și eu întrebări. Răspunsul la una dintre ele este un fel de poem confesiv – îmi descrie fascinația încercată în orele de seminar cu Mircea Cărtărescu, rolul jucat de acele ore miraculoase în decizia lui de a nu urma altă cale în viață decât aceea de a se dedica scrisului. Iată, îmi spun, există și scriitori care scriu și oameni, nu doar cărți. Mircea Cărtărescu este unul dintre ei și acesta este un merit mai mare decât multe altele.
- O lămurire pentru cei nedumeriți
Academicianul Nicolae Breban oferă un răspuns exhaustiv celor care se întreabă de ce nu merită Mircea Cărtărescu să devină membru al Academiei Române: „E atât de grosolan atacul dlui Cărtărescu la Cioran, încât ar fi ineficient dacă ar apărea într-o țară din cultura europeană. În plus, acest pasaj denotă o necunoaștere a marii filosofii moderne. După atacurile incalificabile ale dlui Cărtărescu la adresa lui Eminescu, să ne mai mire că îl atacă și pe Cioran, acuzându-l de fascism și confundând mișcarea legionară cu fascismul italian și german (sau cu nazismul)? Suntem uimiți că dl Cărtărescu (unul din liderii așa-zisei generații optzeci) nu face numai eroarea grosolană și nerușinată de a ataca unul din marii gânditori și poeți români, Eminescu, fondator al culturii moderne românești, ci și se încarcă de un ridicol formidabil prin acest atac la Cioran, atac care ne întristează pe toți. Spre consternarea noastră, dl Cărtărescu atacă altundeva, cu o dezinvoltură profund provincială, și tema identității și specificului național roman – ceea ce este de neacceptat. Unul dintre rolurile Academiei Române e să apere demnitatea valorilor culturii, literaturii și științei naționale consacrate în țara și în străinătate.” Mai limpede de-atât nu se poate. În plus, dl Breban ne-a oferit de mult numele academicianului potrivit la Academia potrivită: „Tovarășei Elena Ceaușescu, neobositei Sale activități în slujba științei și umanizării relațiilor noastre socialiste, protectoare a Artelor, profundul omagiu al autorului, Nicolae Breban.” Capisce?
- Amintiri din antichitate…
Acum 9 ani…
Sinaia, 1974… „Dom’ Geo, există un poet tânăr care vă iubește foarte mult. Va debuta peste vreun sfert de veac. Îl cheamă Paul Vinicius. Vă rog să-mi spuneți povestea poemului dumneavoastră „Câinele de lângă pod”, câinele Degringo, care începe cu „Pedalam liniștit”. Dumneavoastră îmi povestiți, eu notez și prin 2016, când își ia Paul doctoratul, îi spun povestea…”
- Despre impostură la modul (v)indicativ
Așa se intitulează un text al lui Emilian Galaicu-Păun difuzat de Europa liberă în ziua de 17 noiembrie 2012. Este radiografia ascensiunii greu de imaginat asigurată lui Valeriu Matei, astăzi membru de onoare al Academiei Române și Director General al Editurii Academiei. În cei 7 ani petrecuți în Republica Moldova, am întâlnit tot ce se putea întâlni în lumea politică și culturală a locului. Puține personaje mi s-au părut a ilustra mai bine nimicul, gaura covrigului, decât o ilustra Valeriu Matei. Nimic mai grotesc și mai semnificativ pentru marasmul moral ce „însuflețește” Academia Română decât imaginea lui Valeriu Matei răspândind „docomentul” prin care se justifică de ce Mircea Cărtărescu nu merită să fie primit în Academie. Miron Costin avea dreptate când, lăudându-l pe logofătul Gheorghe Șerban, scria „cât poți zice că nasc și în Moldova oameni”. Un produs pe care România nu are nevoie să-l importe este impostura. Slavă Domnului, producția internă ajunge cu asupra de măsură.
- Așa grăit-a Zarafusta!
Și dacă a grăit Zarafusta Udrea, nu putea să tacă matelotul „Petrov”. După ce l-a acuzat de trădare pe Regele Mihai, pentru că a abdicat în 1947, astăzi matelotul care raporta generalului de Securitate Emil Macri îl acuză de lașitate pe președintele Klaus Iohannis pentru că a demisionat. Deh, nu are tot omul bărbăția lui „Petrov”, care după ce, în 1976, a produs un incendiu care s-a întins pe o rază de 3 kilometri la Rouen și a „prăjit” 38 de nave a păcălit autoritățile franceze. Firește, adevărul l-a spus doar Securității și armatorului. Dacă nici asta nu-i dovadă de patriotism, nu știu care ar putea fi… Totuși, totuși, totuși… A trădat și Petrov o dată, atunci când condamnarea dictaturii comuniste și a brațului ei cel mai violent, Securitatea, s-a produs taman sub „înaltul (său) patronaj”. Drept e, așa, ca să mai îndulcească situația, apoi l-a decorat pe fostul ministru de interne George Homoștean, condamnat în Raportul celebrei Comisii Prezidențiale pentru… E drept, așa, ca din întâmplare, mai apoi a apărut și confirmarea colaborării lui Train Băsescu cu Securitatea. Deh, patrioții și polițele pe care și le tot plătesc. Nu puțină lume strâmbă din nas când aude vorbindu-se de „excepționalismul românesc“. Totuși, mai cunoaște cineva o țară fost comunistă în care dictatura să fi fost condamnată „sub înaltul patronaj” al unui fost colaborator al Poliției Secrete? Mă îndoiesc, așa că Mucles! când vorbește „Petrov” – ascultați-l și luați aminte.
https://www.youtube.com/watch?v=RnQJOejUls4
- Al dracu’ Soros, ăsta!
Cum a băgat-o el la pușcărie pe inocenta Elena Udrea, dar a lăsat-o liberă pe Alina Bica, cealaltă inocentă alături de care duduia Udrea fugise în Costa Rica să întemeieze acolo un adevărat Stat de Drept. Oropsită de Statul Subteran/Paralel, printre ai cărui Părinți Fondatori s-a numărat, Elena Udrea a trebuit să se mulțumească cu întemeierea Falansterului de la Târgșor, pentru ale cărui doctorande în rezidență nenorocitul ăla de Soros nu acordă subvenții și burse de studii.
- Arhive chemate la rampă de presiunea zilei de mâine…
Dar duduia Anca Anti-Statul-Paralel/Subteran nu-l poate convinge pe Don’ Liviuț să candideze, măcar, așa, ca rezervă de avarie pentru „președintele (deja) ales” Călin Georgescu?
Dacă nu va putea, ar trebui să încerce să-l convingă pe Mircea Marian să candideze, fiindcă Traian Băsescu nu i-l va recomanda ca Șef de Cabinet președintei ca-și-alese Elena Lasconi fiindcă nu mai sunt clanțe de lins la Cotroceni.
Arhiva… Pupinul, dentalu’ și mentalu’….
Aflăm că dl Liviu Dragnea, om politic, a depus o plângere penală împotriva dlui Mircea Marian, jurnalist: „Jurnalistul Mircea Marian este acuzat de mai multe infracţiuni, printre care instigare la atentat, ultraj şi incitare la ură….” Dl Dragnea este, încă o dată, alături cu drumul, pentru simplul motiv că dl Mircea Marian nu poate fi acuzat decât de două lucruri pe lumea asta: pupincurism galopant și viol repetat al limbii române. De jurnalism nu poate fi acuzat decât de dl Vanghelie, iar acesta din urmă se află în „silenzio stampa”. Când vorbești de „clinică dentală”, e semn că ți-ai pierdut dentura între marii fesieri pe care i-ai tot pupat. Hotărât lucru, dl Dragnea nu poate câștiga un proces în fața unui deontolog de presă care spune din start „E complet lipsit de etică profesională ceea ce voi face acum…” Unii oameni merită să fie puși pe lista Interpolului la categoria de vinovăție „Port ilegal de creier.” Pentru „Port ilegal de greier”, dl Mircea Marian nu poate fi urmărit – ar fi un atac incalificabil la valorile Statului de Drept Dental. Te doare mentalu’, neică!
Sursă – http://www.evz.ro/liviu-dragnea-a-depus-plangere-penala…
- Din puțul gândirii intelectualului public suprem
„Am avut relații onorabile, chiar cordiale, începând din 1990, cu toți ambasadorii României în Statele Unite. Repet, toți. A trebuit să vină aici unul din gemenii fenechii pentru a fi pus pe lista neagră a unei ambasade care, într-un stat normal, nu discriminează în funcție de umorile, respirabiile și transpirațiile sultanului.“ Deci: un ambasador la a cărui nominalizare a declarat că, în semn de protest, se gândește să renunțe la cetățenia română (https://shorturl.at/uw186); un ambasador reprezentând un președinte pe care petiționarul nostru îl înjură în fiecare zi; acel ambasador, zic, ar trebui să-l invite la evenimente organizate de ambasada din Washington. De ce? Ca să ce? Ca să-l mai beștelească pe cel care l-a invitat? Ca să-i predea cererea de renunțare la cetățenie? Nu, nici vorbă. Ca să refuze invitația și pe urmă să anunțe peste tot – Facebook, Hotnews etc. – cum i-a snobat el pe Președinte și pe ambasador. Totuși, ale cui sunt umorile, respirabiile (!?!) și transpirațiile? Dacă e cumva adevărat că a fost pus pe o „listă neagră”, umorile care l-au pus acolo sunt ale lui, nu ale ambasadei. „Dar nu de mine e vorba, ci de modul în care acești indivizi au apucat tot ce puteau apuca. Jilțuri îmbrăcate în mătase, lingăi, cure (?!), securiști, snspa-iști, diletanți, hahalere, poltroni, putori. Iar puținii cinstiți, tac înfricoșați.“ Deci: în primul citat nu de el era vorba? Aha! Tare de tot! Dar despre cine era vorba? Nu el e autorul capodoperei de logică sabotată de ură? Nu? Păi, atunci e cazul ca Interpolul să dea în urmărire autorul anonim al textulețului pentru vina de subminare a credibilității intelectual public suprem româno-american. Galeria indivizilor care „au apucat tot ce puteau apuca” reprezintă credibil mai orice camarilă, dar este o fotografie autentificată a camarilei băsiste. Rostiți numele unui fost membru de frunte al ei care o duce rău și Crucea Roșie Internațională îi va trimite imediat ceva de-ale gurii. „Puținii cinstiți, tac înfricoșați”? Niciun bai – vorbește neînfricatul, supremul intelectual public.
*
Încruntatule, când scrii, mai lasă dracului sticla aia de Johnnie Walker să-și tragă sufletul, altfel dobori toate recordurile penibilului. Chardonnay-ul în aer liber e mai sănătos. Vine alt președinte, se schimbă și ambasadorul, ești din nou pe listă și vei putea cere ambasadei, ca pe vremea președintelui Băsescu, să-ți trimită mașină la aeroport, când te întorci de la București. Aibi puțintică răbdare, viforosule – țara arde și tu te piepteni șmecherește.
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…
Facebook
WhatsApp
TikTok
