ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Semne de decembrie

1. Maica Domnului Prodromița

 

Dintr-un noian, Curată, de iubire

te uiţi atît de pur şi-atît de sfînt,

că toate sufletele ţi-s privire,

toată iubirea-nroură-te blînd.

 

Har cald se face tot ce este fire,

temeiul lumii, – un abur luminînd,

mireasmă de-aur tot ce-i nemurire,

puterea tronurilor – un cuvînt.

 

 

 

Ţi-e îndurarea toată  frumuseţe

şi frumuseţea, -n milă-atît de sus

cu cerurile-aprinse ne străbate,

 

că tot ce-ar mai putea în noi să-nveţe

iubirea – o faci boare în Iisus,

a singurei cunoaşteri preacurate.

 

(Acest sonet aparține unui excepțional poet mistic, autor de poezie orfică și religioasă și prodigios traducător de opere fundamentale –

Nicolae Ionel.

Istoria icoanei Maicii Domnului de la Muntele Athos o găsiți AICI)

 

Sărbători fericite!

 

2.Complicități lirice

 

Anul trecut, Ioana Zlotescu a tradus pentru Clara Janés una din poeziile mele (Ceilalți) din volumul Mic tratat de glorie (1973, Editura Cartea Românească). În toamna acestui an, am primit de la Madrid un cadou superb – volumul de poeme al Clarei Janés Miniaturas, publicat într-o ediție artizanală la Del Centro Editores în colecția Tríptico. O sută de exemplare numerotate și semnate de Clara Janés și Adriana Veyrat, autoarea fotografiilor cuprinse în volum.  Trei poeme dedicate unul lui Carlo Ferrucci, unul – Elenei Santiago și unul – mie. Elisabeta Boțan a jucat și ea un rol important în nașterea acestor complicități lirice. Le mulțumesc celor patru prietene madrilene și le urez Sărbători fericite!

 

 

ceilalți

 

îți faci păcat cu mine doamne

de mă vrei orb tocmai când ninge

mai lasă-mi ochii numai o iarnă

apoi vino de-i stinge

 

voi purta un picior de cerb ca toiag

un pustiu dispărut – drept sete

vei găsi atârnați de ultimul gard

brazii mei cu veștede plete

 

și vino doamne vara pe seară

ascuns într-o ploaie albastră și moale

pune-mi pedeapsa într-un strop oarecare

ceilalți vor șterge urmele tale

 

los demás

 

cometes conmigo un pecado señor

si me quieres ciego justo cuando está nevando

déjame los ojos solo un invierno más

después ven y apágalos

 

una pata de ciervo sera mi bastón

un desierto desaparecido-mi conjunto

encontrarás, colgados de la ultima valla

mis pinos con marchitas melenas

 

y ven señor en verano al atardecer

escondido en una lluvia azul y blanda

coloca mi castigo en una gota cualquiera

los demás borrarán tus huellas

 

(Traducere – Ioana Zlotescu)

 

Fotografie și ⓒ – Adriana Veyrat

 

Luz

 

– A Dorin Tudoran

Respuesta a un poema –

 

Todavía no nieva aquí, Dorín,

pero ya está la ceguera

que impone el frío

al paralizar cuanto toca.

Ahora bien ¿vemos lo que no se ve?

¿Inventamos la realidad con la mente?

El músico ciego

la describía con cada nota

aunque sus manos palpaban el vacío.

¿O no está en los ojos la ceguera

y solo la luz interior

nos permite definir el perfil

de aquello que nos incumbe

aunque lo ignoremos?

 

Lumină

 

– Pentru Dorin Tudoran răspuns la un poem –

 

Încă nu ninge aici, Dorin,

dar există deja orbirea

impusă de frig

paralizând tot ce atinge.

Așadar, vedem noi ceea ce nu poate fi văzut?

Inventăm noi realitatea cu mintea noastră?

Muzicianul orb

a descris-o cu fiecare notă

deși mâinile lui simțeau golul.

Sau orbirea nu e în ochi

și doar lumina interioară

ne permite să definim profilul

a ceea ce ne privește

chiar dacă o ignorăm?

 

(Traducere – Elisabeta Boțan)

 

3. Închipuiri și adevăruri

 

Continuă proliferarea mitologiilor de două parale, a „jurnalelor” și memoriilor „de sertar” din care aflăm de drame, tragedii și acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată. Admirația dă în clocot, aplauzele devin asurzitoare, impostura ne salută printr-un zâmbet suav. În schimb, uităm deseori de oameni care au riscat enorm într-o vreme plină de lașități. Unul dintre acești oameni exemplari este Vasile Gogea. Decența lui încurajează parcă gimnastica vinovată a uitărilor bine calculate, a deturnării atenției – dinspre centrul de foc spre marginea confortabilă. Înainte de Timișoara a fost Brașovul. Înainte și după acte de curaj care nu s-au întâmplat niciodată, altele chiar s-au întâmplat.

„L’Événement du Jeudi”, Nr. 269, du 28 decembre 1989 au 3 janvier 1990, Paris.

Dorin  TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).