ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Semne de august…

Fotbalistice… Recapitulări…

1.O amintire de acum un deceniu – 2014, Turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia. Multe lucruri s-au schimbat. Și mai multe – nu.

Dacă nici asta nu spune totul despre fotbalul nemțesc pe care, zău, îl iubesc, mai ales când e jucat de „bavarezii” Cruyff, van Basten, Gullit, van Hanegen și alții… Deci, sunt la Rio, împreună cu prietenul meu de braziliadă, Mitică. Bem o bere la, zice-se, cel mai bun English Pub – „Lord Jim” – Mitică, o Guinness eu, o Newcastle Ale, fiindcă e prea încinsă atmosfera ca să urc mai sus de atât. Deschid iPad-ul, îmi citesc e-mailurile și apoi știri de pretutindeni.

Prima ofertă din partea presei de limbă română – „Germania: Un român fără un braţ a fost amendat pentru că nu ţinea ambele mâini pe ghidon.” Dacă nici asta nu e nemțească, eu sunt șvab și mă cheamă Klaus Johannis. Pe curând, Eu (& Mitică)…

 

 

   2.Toni  KROSS – He Knew His Trade

A fost unul dintre cei mai buni mijlocași din istoria fotbalului modern. Indiferent de rolul care i s-a încredințat la mijlocul terenului – închidere sau construcție – Kross a jucat exemplar. Deși momentele de spectacol n-au lipsit din jocul său, Kross nu a fost un jucător din clasa spectaculoșilor. A fost, în limbajul fotbaliștilor, un excelent „meseriaș” – he knew his trade. Acest turneu final al Campionatului European, găzduit de Germania, ar fi trebuit să fie încoronarea carierei lui Kross. Încă din jocurile grupei s-a simțit că Germania „are noroc”, eufemismul pentru arbitrajul îngăduitor față de jucătorii germani. Meciul împotriva Spaniei  n-a făcut excepție. La jumătatea primei reprize, Germania trebuia să rămână în zece jucători, dar arbitrul britanic Anthony Taylor nu i-a dat lui Kross cartonaș galben nici la faultul care l-a scos din joc pe Pedri, nici la atacul foarte murdar asupra lui Yamal. Abia la al cincelea fault sancționabil cu cartonaș galben Kross a fost penalizat. Bănuiesc că pentru Taylor ideea eliminării de pe teren a lui Kross într-un asemenea moment al carierei jucătorului a constituit un coșmar. Evoluția haotic-brutală a lui Kross mi-a remintit durerosul ultim-meci al lui Hagi în echipa națională, cel de la Campionatul European al anului 2000, când, în meciul cu Italia, a fost eliminat de pe teren, după un cartonaș galben la un fault care l-a scos din joc pe Conte și de la simularea în careul italienilor pentru care a încasat al doilea cartonaș galben. Și Hagi, și Kross au anunțat retragerea din echipele naționale, dar au revenit, la presiunea suporterilor și purtați de iluzia că mai pot fi ce-au fost. Eroare în ambele cazuri. Un mare jucător trebuie să asculte de primul semnal, cel pe care i-l dă instinctul – ceva nu mai merge cum mergea acum cinci ani, ci acum cinci meciuri; azi sunt mai obosit în minutul 20 decât eram la sfârșitul unui meci cu prelungiri în urmă cu un an; o pasă pe care o dădeam anul trecut și cu ochii închiși nu-mi mai iese azi orice aș face etc. Celor care consideră că Germania trebuia să primească un penalti după ce mingea a atins brațul lui Cucurella, le recomand să citească regulile anunțate de UEFA. Că multe reguli sunt aiurea și lasă spațiu la interpretări foarte subiective, e una, dar că regulile trebuie respectate, e alta. M-a mirat să-i văd pe Ciprian Marica și Răzvan Raț considerând că a fost penalti. O explicație ar putea fi aceea că, pe când jucau ei, regula aplicată în asemenea cazuri era alta.

 

   3.Sportul și noi, toți ceilalți…

 

Fostul mare fotbalist german Philipp Lahm, director al turneului final al CE, publică în ziarul britanic „The Guardian” un foarte interesant text al cărui titlu este „Romania captured the magic of Euro 2024: now we must follow their lead”.Țesătura textului integrează probleme specifice sportului cu altele, de mai mare respirație – „football reflects social debates”, scrie Lahm. Schimbările care survin în societate, recalibrarea rolului instituțiilor etc. sunt examene pentru care e nevoie de credibilitate – „we need credible people who are commited to influential institutions. The two must come together”. Exemplul de curaj civic și credibilitate pe care îl dă Lahm este Kylian Mbappé, care în timpul turneului le-a cerut compatrioților săi, în două rânduri, să nu voteze cu dreapta. Cred, însă, că în timpul acestui turneu, de la Mbappé compatrioții săi așteptau mai degrabă evoluții demne de admirație, decât sfaturi electorale. Nu știu cât se pricepe la politică excepționalul fotbalist Mbappé, dar odată reîntors acasă (înainte de a se muta la Madrid), ar putea afla din discursurile unor lideri de stânga cum că în Franța, pentru ca treburile să meargă bine, trebuie să dispară proprietatea privată, un proiect care pus în practică ar putea afecta grav bunăstarea marelui fotbalist. E nevoie de voci limpezi, responsabile, venite din toate straturile societății, dar când un fost baschetbalist legendar precum Kareem Abdul-Jabbar scria tot în „The Guardian” că Partidul Republican din Statele Unite urmărește distrugerea fizică a negrilor, numai de credibilitate nu poate fi vorba. Nu întotdeauna credibilitatea poate fi transferată din terenul sportiv în dezbateri de natură social-politică.

 

Dorin  TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…