- Hristos a înviat!
A fost cândva Grupa 503 a Facultății de limbă și literatură română din București.
- Anul întâi. Suntem colegi – Constanța Buzea, Adrian Păunescu și eu. Anul următor ne aduce un coleg surpriză. Vine după un prim an foarte tulbure petrecut la Filologia din Cluj. E blond, cu ochi mari, scotocitori. Debutează în acel 1964 cu volumul Cum să vă spun, prefațat de Mihai Beniuc.Suferă că în catalog apare cu numele său maghiarizat. Își va recâștiga numele și cu acesta va intra în istoria literaturii române, în două etape: mai întâi – Ion Alexandru, apoi și pentru totdeauna – Ioan Alexandru.
- Terminăm facultatea. Viața ne împrăștie după planuri știute doar de ea, dă cu noi de pământ nu doar o dată, dar noi patru ne tot reîntâlnim. Unele lucruri ne țin împreună, altele ne despart. Unele lucruri ne readuc împreună, altele ne despart din nou – un flux căruia nu i-am scăpat până la sfârșit.
Ioan a plecat în anul 2000, Adrian în 2010, Constanța în 2012. Din când în când, răsfoiesc cărți pe care mi le-au dăruit. E o terapie împotriva singurătății și un exercițiu într-ale celor ce vor veni.
Câțiva ani la rând, în prima zi de Paște, postam pe blogul CERTOCRAȚIA poemul lui Ioan Lumină lină. O fac și aici – în semn de neuitare și de Înviere.
Lumină lină, lini lumini,
Răsar din din codrii mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară,
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind,
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină, din lumină lină.
Cine te așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Că într-o zi, lumină lină,
Vei poposi la noi deplină.
Cine primește să te creadă
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile-au pierit în zare.
Au mai rămas din veghea lor,
Luminile luminilor.
Lumina lină, lini lumini
Înstrăinându-i pe străini
Lumină lină, nuntă, leac,
Tămaduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit,
Cel trist și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin
Deasupra stinsului pământ
Lumină lină, Logos Sfânt.
- Câteva gânduri…
Comunicat comun BEC & CCR… În luna mai a.c., la sfârșitul COVID-ului prezidențial 2024-2025, informația oferită de cronicarul electoral G. Bacovia: „Sunt câțiva morți în oraș, iubito” va deveni mai exactă, printr-o precizare electoral-constituțională: „Sunt 10 morți în oraș, iubito, și-un supraviețuitor pe termen de 5 ani”. Finalul comunicatului miroase a plagiat constituțional-legal: „Chiar pentru asta am venit să-ți spun”.
- Vom lua și Pământul cu noi…
Sătul de nebuniile planetei noastre, mă alătur caravelei conduse de Tom Hanks care-și va începe călătoria în spațiu din iarba de la The Kennedy Center. Vom lua și Pământul cu noi, în speranța că-l vom putea readuce din spațiu mai curat și mai înțelept. Drum bun, Moonwalkers!
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…
Facebook
WhatsApp
TikTok
