- 8 mai 1991
Întors de la Moscova, Bukovski îmi trimite o scurtă epistolă. Îmi mulțumește pentru onorariul primit pentru articolul pe care i l-am publicat în cel mai recent număr al Meridian-ului și-mi propune două variante pentru numărul următor. Preluarea unui articol publicat în The Wall Street Journal sau un fragment dintr-un text pe care-l pregătește pentru National Review. Optez pentru a doua variantă. Alegerea nu se va dovedi fără probleme, pentru simplul motiv că Vladimir îl ataca la baionetă pe Eduard Șevardnadze, „fost general KGB și fost membru al Biroului Politic, creează ‘Mișcarea pentru reforme democratice'”.
La puțină vreme după apariția revistei, primesc un reproș diplomatic voalat – Șevardnadze e om de înțeles, necesar procesului stabilizării geopolitice etc. – „dacă a fost general KGB, nu mai este relevant astăzi, it comes with the territory…”. Și eu care credeam că revista are o proastă difuzare…
În cele mai multe privințe, am împărtășit opinii identice sau foarte apropiate de cele ale lui Vladimir. Un personaj despre care am crezut mereu că e năpăstuit de Bukovski a fost Gorbaciov. Nici în analiza din Meridian nu-l iartă: „Așadar, scenariile nebunești – care sfârșesc dezastruos – par a fi specialitatea lui Gorbaciov. Și ajungând aici, nu trebuie să ne întrebăm oare dacă întreaga Perestroikă nu a fost un asemenea scenariu nebunesc, o încercare de a rezolva o problemă de ordin strategic prin metode de ordin tactic?” Cred și astăzi că, îngrădit de limitele propriei personalități și, mai ales, de limitele vremii și contextului foarte dur, Gorbaciov a fost totuși o personalitate politică fără de care multe lucruri nu s-ar fi întâmplat sau s-ar fi întâmplat altfel – mult mai lent și oferind spații mult mai largi de reîntoarcere rapidă la un status quo nenorocit.
Vladimir ține să adauge epistolei sale și un P.S. olograf: „S-ar putea să fii interesat să afli că, în vreme ce mă aflam la Moscova, am dat un lung interviu pentru Ogoniok, revistă care se bucură de popularitate, în care, printre alte lucruri, l-am numit pe Iliescu ‘singurul supraviețuitor gorbaciovist din Europa de Est.'”
Evident, am fost interesat de cele declarate de Bukovski despre domnul Ion Iliescu. Nu știu ce a crezut președintele român despre eticheta pe care i-a aplicat-o Vladimir, știu însă că la Cancelaria Președinției ajungeau și Meridian, și Ogoniok.
Ce mă feresc să bănuiesc este cum vor fi percepuți peste o jumătate de secol Gorbaciov și Iliescu – istoria are un mecanism de referințe nu totdeauna ușor de descifrat.
2.Reamintiri – Pentru anul electoral 2024…
Purtători de cuvânt-publici şi privaţi…
VĂ PREZINTĂ MODELE DE PURTĂTOR DE CUVÂNT ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ
- Păsări – 77
Elegie la pasărea Emanuelle
Nu te mai presimte nimeni, Înălţimea Ta,
de parcă aripile tale nici n-au existat;
nu te mai aşteaptă nimeni, nu te mai invocă,
de parcă n-ai fi trecut niciodată pe-aici.
Copiii s-au vindecat: nu mai înalţă zmee;
cerul s-a vindecat: nu mai primeşte hârtii colorate;
pădurea se usucă văzând cu ochii – până şi aerul
atârnă ca o draperie de zdrenţe, Înălţimea Ta.
Ceilalţi mă-ntreabă, aşa, într-o doară, cum mă simt,
dacă plec, dacă nu vreau ceva, dacă rămân încă;
ceilalţi sunt siguri de ei, adică sunt chiar ceilalţi –
Tu ce mai faci, Înălţimea Ta? Ce mai aştepţi?
Într-o seară, mi s-a părut că te-aud venind,
am ieşit în curte, am făcut ochii roată:
ştii bine – nu erai tu; nici măcar nu era vorba de tine.
(Din volumul „Respirație artificială”, 1978)
- Daneliuc
Greu de crezut, dar imposibil de negat: Mircea Daneliuc a împlinit 80 de ani. N-am uitat niciodată nici interzicerea lui Glissando, nici orele în care complotam împreună pe străzile din București, nici cele câteva zile și nopți petrecute de Mircea la noi, lângă Washington, spre sfârșitul anilor ‘80.
Artistului care a rupt, nu o singură dată, pisica, omului încăpățânat și sigur de cine este și de menirea lui pe această lume: La mulți ani!
Dorin TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).