În ziua de 14 februarie 2014, postam un text care începea astfel: „Îmi amintesc foarte exact unde eram și ce făceam în ziua de 17 august 1977, când am aflat de moartea unuia dintre idolii mei – Elvis Presley – survenită cu o zi înainte. Eram pe plajă, întins pe burtă, și jucam șeptic cu doi foarte buni prieteni (Ana Blandiana și Romulus Rusan) și un amic (Titus Popovici). Cearșaful pe care „băteam cărțile” adăpostea și radioul meu cu tranzistori, marca „Mamaia”, al cărui rol nu era atât să ascultăm ce se zice, cât să nu audă alții din jur ce ziceam noi. “
photo & © certocrația
Pe 9 decembrie 2016, am aflat că Romi ne-a părăsit. Nu știam ce să zic. O sun pe Ana. Vorbim. Tăcem. Vorbim. Tăcem. Îmi vin în minte imagini amestecate. Romi de mână cu Alexandra, pe faleză la Neptun. Este probabil singurul care vorbește cu ea așa cum se vorbește cu un om mare, deși Alexandra abia de trece de genunchiul lui Romi. Iată-ne – Romi, Ana și eu – la Botoșani în ianuarie 2011. Mergem și în Bucovina. Cernăuțiul de ziua lui Eminescu e halucinant. Complexul bisericesc la care ne oprim la întoarcerea spre Botoșani pare și el ireal. Romi ia cu el foarte mult din și așa puțina civilitate care ne-a mai rămas. Ferm și în același timp tolerant, plin de entuziasm, dar ocolind patetismul, bucurându-se fără a face zgomot și întristându-se fără a-i deranja pe alții, Romi a trăit pentru a dărui – un domn purtând cu el însemnele vechiului Ardeal.
Echilibrul său făcea bine celorlalți. Nu-mi amintesc de cineva care să-mi fi spus că s-a certat cu el. Într-o singură privință era de neînduplecat – Ana. A lor nu a fost doar o fascinantă poveste de dragoste; a fost o extraordinară aventură împotriva obstacolelor pe care ți le poate pune viața în cale.
Nimeni nu ar fi putut mărturisi mai bine despre Cel plecat – crucea care pleacă, „înaltă, subțire” – decât Crucea care rămâne, „răsfrântă-n oglindă”:
photo & © certocrația
Două cruci
Tu ai fost crucea mea
Înaltă, subţire,
În stare să mă răstignească
Grindă pe grindă.
Eu am fost crucea ta
Copilărească,
Răsfrântă-n oglindă.
Aceeaşi mişcare
Pentru îmbrăţişare
Şi răstignire,
Pentru mire
Şi pentru mireasă.
Lasă
Vremea să curgă de două ori,
Dinspre seară, şi dinspre zori,
Pentru unul, şi pentru altul,
Să ne asemene,
Şi să ne-acopere sumbră
Cu flori –
Printre care să privim spre înaltul
Desenat cu două cruci gemene:
Una de umbră.
(Ana Blandiana)
Dorin TUDORAN este un important poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să preluăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…).
Facebook
WhatsApp
TikTok
