ULTIMA PĂLĂRIE – Dorin TUDORAN – Două semne de septembrie…

 

9/11 The Falling Man

 

Pentru mine imaginea unei disperări de neuitat. Multe mijloace de informare în masă (mass media) au hotărât să nu folosească această imagine, considerând-o mult prea dureroasă. Link-ul în albastru pare a nu se mai deschide, probabil din aceleași motive – păcat, comentariul și imaginile nu erau lipsite de importanță.

 

 

 

Un răvaș „nepseudonimat” de la Luca Pițu  

 

Puțini au fost scriitorii români din țară care înainte de 1990 au avut curajul de a trimite texte spre publicare revistei AGORA pe care o lansasem, împreună cu Michael Radu și Vladimir Tismăneanu, în Statele Unite. Când îmi soseau ceva texte, cererea expresă a autorilor era să fie semnate cu pseudonim.

Luca Pițu, care avea să-mi devină un prieten apropiat, mi-a trimis un răvaș în care mă ruga, expres ca, în eventualitatea în care-i voi publica cele două texte, ele să apară sub semnătură „nepseudonimată”. Așa au apărut și fără vreo vorbă bună pusă de, pe atunci, californianul meu prieten Mihai Ursachi, căci admiram de ani buni scrisul lui Luca.

Peste o vreme, „Cajvanul” Luca îmi trimitea un alt răvaș în care mă ruga să public o piesă a unui tânăr pe care-l prețuia foarte mult – Dan Alexe. Așa au apărut, tot „nepseudonimată”, „Rămăienii”, piesă reluată acum într-un volum de teatru cu o excelentă prefață semnată de Mihai Iovănel („Lumea ca spoială și împovărare”, Editura Alchimică).

Dorin  TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român. Suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și nu numai…