- Tronul alb
Dacă de tronul din Palatul Buckingham se află foarte departe (al cincilea în așteptare, după fratele său, William, Prinț de Wales, și cei trei copii ai acestuia), aflăm că Harry, Prinț de „Megxit”, este primul în linia de succesiune pentru alt tron: „Prince Harry’s memoir Spare has been voted Britain’s number one book to read on the toilet. According to new research the autobiography, which was released in January 2023, is the nation’s number one choice to flick through on the toilet.“
Rezultatele sondajului indică și diversitatea aproape nefirească a autorilor învinși de Harry în lupta pentru „tronul alb”: George Orwell, Stephen Hawking, Jane Austen, Dan Brown, Sir Alex Ferguson etc.; dacă nu cumva la mijloc n-o fi mâna Inteligenției Artificiale. Oricum am da-o, ăsta mic, Harry, e pus pe rele și n-ar fi de mirare ca, în curând, să ne fure și el fie Nobelul pentru Literatură, fie Goncourtul pentru Harababură, fie pe amândouă. Numai de Nobelul pentru Pace nu se poate atinge, atâta vreme cât pașnicul Donald J. Trump se află în Biroul Oval.
- Reamintiri…
Lotul național de poezie
În ianuarie trecut, venit de la Botoșani la București, înainte de a mă reîntoarce acasă, la Washington, am întâlnit câțiva dintre mai vechii mei prieteni. Unul dintre ei, care supraviețuiește mai bine decât alții pentru că a rămas un mucalit incorigibil, mi-a spus: „Felicitări. Am auzit la radio că ai intrat în lotul național de poezie. Ai grijă, pe-aici se dă tare de tot la gioale. Sper să te țină țurloaiele ale lirice. Dacă nu, cumpără-ți câteva perechi de rezervă. Dar să fie blindate”.
M-am amuzat copios. Am râs. Am trăncănit ca pe vremuri. Ne-am despărțit cu speranța că „poate mai apucăm să ne vedem o dată, de două ori”. După o vreme, am primit de la el niște link-uri. La subiect apărea „I told you so…” Așa era, mă prevenise, doar că pentru un anumit soi de mizerie nu ești niciodată pregătit cu adevărat. Există totdeauna în straturile ei succesive ceva ce te ia prin surprindere. Singurul antidot performant împotriva mizeriei umane rămâne bucuria de a primi totul cu seninătate. Cum tot cu seninătate, trebuie să primești și cele bune.
Așa am primit, anul trecut, vestea despre acordarea Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pentru anul 2009. Surprins – din cauza distanței la care trăiesc de atât timp. Emoționat – tot din cauza distanței respective. Cu un soi de sfială – gândindu-mă în ce companie mă găseam. Totuși – cu seninătate, căci nimeni nu poate forța calendarul unui destin. M-a bucurat foarte mult ideea colegului și prietenului Gellu Dorian de a scoate o colecție alcătuită din antologii ale primilor 19 laureați ai acestui premiu. Este liantul care va lega numele noastre, chiar dacă oamenii din spatele numelor vor continua să se risipească sau să fie risipiți de întâmplări dintre cele mai diferite. Câștigătorii unor celebre turnee sportive primesc o jachetă, când numele lor se alătură celor de dinainte. De fiecare dată când revin la ceremonii care au loc la arena respectivă, poartă jachetele. Până se va instituționaliza așa ceva și pentru laureații acestui premiu național, adică până fiecare va primi o jachetă cu chipul Poetului brodat în fir de aur pe buzunarul de la piept, colecția de antologii lansată astăzi este jacheta simbolică sub care ne reunim și putem fi priviți împreună. Nume de ucenici senini ai celui care dă numele premiului.
Sunt profund onorat că am fost convocat la această întâlnire a „lotului național de poezie”. Una unde nu există titulari și rezerve. Nici rezerve față de titulari. Fiindcă, fiecare dintre titulari înțelege să aibă rezerve față de ideea de glorie.
(24 ianuarie 2011)
- Vintilă Ivănceanu
Mă bucur foarte mult să aflu de evenimentul dedicat lui Vintilă Ivănceanu (prietenul „Burși”), poet minunat și om-spectacol, extrem de generos. Unul dintre poemele lui ce nu-mi ies din minte rămâne:
Moartea Trubadurului
Iubito, mă gândesc la tine
Ca un borfaş la ceasul unui lord!
Dar se ciocnesc în carnea mea drezine
Şi caii au atac de cord.
Vezi în oglinzi un sân de-al tău
Cu steagul alb înfipt în el?
A fost muşcat de-un câine rău
Şi sărutat de Wilhelm Tell.
Şi părul galben ca un galben,
Părul albastru, părul roşu
O! Părul tău şi morţii tăi şi Amen
Când ţi-ai tăiat iubita mea cocoşu’.
Şi mâna ta pupată de mireni,
Ciorapii tăi mirositori de damă
Prinşi cu lasoul ca bătrânii reni…
Şi eu întors pe partea treia,
Cum se întoarce mortu-n groapă
Şi-şi vede în pământ femeia
Făcând amor cu doi bărbaţi de apă.
Şi eu iubito, eu sărmanul
Zvârlit cu degetul la rişcă,
Mortul când ia în gură banul
Să treacă apele în brişcă.
- Soluția…
Niște imbecili, victime spălate bine pe creier, au găsit cum să scape America de Trump: „THERE IS ONLY ONE SOLUTION – COMMUNIST REVOLUTION!”
Dorin TUDORAN este un mare poet, eseist, publicist și dizident politic român; suntem onorați că Domnia Sa a acceptat să publicăm, în Gazeta DÂMBOVIȚEI, texte din ULTIMA PĂLĂRIE („poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”…) și din CERTOCRAȚIA
Facebook
WhatsApp
TikTok
