Mi-a curs peste caiet ceva cafea
Și-acuma curg și literele-n jos.
Aveam în titlu scris „melancolie”,
Și-acum o am pe fustă, păcătos.
Apoi am scris în titlu „nostalgie”,
Și nici asta n-a stat, că era ud;
Ci s-a prelins în fire de espresso,
Scriam la nord și ea curgea spre sud.
Am încercat să scriu apoi „tristețe”,
Dar foaia de caiet nu se uscase bine,
Și îmi ieșea tristețea din dictando,
Ieșea din pagină și-ncet-încet din mine.
„Nu poate omul să mai fie trist!”,
Murmur în barbă, așa ca pentru mine.
Mi-a furat foaia dreptul de-autor,
Și ce scrisesem, nu-mi mai aparține.
Uitându-mă eu lung la foaia plânsă,
La literele-ncălecate-n jos,
Încep să sorb miserupist cafeaua,
Că și să nu mai plângi este frumos.
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…
Facebook
WhatsApp
TikTok
