Problema
Am văzut ploaia venind
De la trei dealuri depărtare.
Erau acoperite rând pe rând de ceață
Și nu aveau nicio tentativă de auto-apărare.
Veneau încoace, către mine,
Unde la mine doar bătea vântul.
Cerul era senin doar unde deschisesem geamul
Și să-l închid acum nu mă bătea gândul.
Prima îndoială
Vedeam cum norii vin grămadă
Cu mulți kilometri la oră.
Dar în bradul de lângă, o pasăre cânta;
Ei! Dacă ea cântă, atunci eu stau să joc o horă!
Picau picurii de ploaie grei, ca toamna.
Dar nu picau la mine la geam,
Ci o sută de metri mai la dreapta:
Oare că pasărea cânta sau oare că eu dansam?
Primul și al doilea test
Și am închis și deschis geamul
De trei ori la rând, ca să-mi dau seama de ceva:
Că-nchis, vedeam prin el doar vânt și ploaie,
Deschis, cerul era senin și ploaia nu era.
Și-atunci mintea mea s-a luminat:
Dând cu degetul pe geam, am lăsat urmă.
Mi-am ridicat arătătorul să mă uit la el,
Și firele de praf făcură pe el turmă.
Realizarea
Fereastra era murdară de un an.
Praful era strâns grămadă-n negri nori.
Puțin mai curat la stânga și mai închis la dreapta,
Eu judecam că plouă doar după culori.
La colțuri erau pânze de păianjeni,
Care ar tremura și la o mică adiere.
Care s-ar rupe dacă ai sufla pe ele.
Eu judecam tăria vântului după o mlădiere…
Rezoluție
Împinsă de descoperirea unghiului meu mort,
Am curățat fereastra și am deschis-o mare:
Afară e senin, frunzele stau pe loc.
Pasărea încă mai cântă – dar cântă a transformare…
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…
Facebook
WhatsApp
TikTok
