Un strop de soare mă face să mă-ncrunt.
Un strop de apă, blând îmi spală fața.
Azi mi-am găsit în păr un fir cărunt,
Azi mi-am găsit în păr un fir de ață.
O boare jucăușă de vânt mă-mbrățișează
Și-n joaca ei îmi face pielea de găină.
În joaca ei frumoasă, părul mi-l aranjează,
Iar eu zâmbesc adânc, c-am viața plină.
Am un ghiveci cu busuioc ce-i verde de un an;
Tradițional, știam, că-nseamnă noroc lat.
Nu am văzut norocul la viață sau la ban:
Eu l-am crescut doar că e parfumat.
Ibricul de inox fierbe-o cafea amară,
Și aburii se-nalță deasupra-n doișpe rânduri;
Iar aburii sunt albi: ideea mă-nconjoară,
Că poate-s o cafea cu mii de gânduri.
Și de-aș fi o cafea servită dimineața,
Lângă un biscuite, de oameni mii și mii,
Păi aș vrea a servi sau scrie toată viața,
Doar din și despre micile veselii.
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…