Nu știu despre voi, dar pe mine mă întineresc bătrânii cu zâmbetul pe buze care țin la glumă. Spun „bătrânii” doar ca să se audă interesant la citit, însă mă refer la tineretul de peste 60 de ani care se bucură de viață mai mult decât tine la 20. „Firește”, spun unii, „au tot timpul” – și așa o fi, însă eu am crescut într-un cartier în care oamenii nu au îmbătrânit foarte grațios sau foarte veseli, așa că am dreptul să mă mir și să mă bucur de cei care și-au păstrat vorbele calde și fețele blânde.
Cum sunt fată bună, mă mai îngrijorez câteodată, e firesc, că rămân ai mei singuri și părăsiți în Târgoviștea veche. Nonsens! Mă trezesc stând la telefon cu mama, care îmi povestește cum a plimbat-o tati pe cadru de la bicicletă până la pădure, să culeagă tei, cum au sărit în gârlă, cum ies ei la întâlniri sau merg la Sinaia să se plimbe. După juma` de oră, îmi trece mila și m-ar apuca gelozia dacă nu aș ști cât de mult merită ei viața asta! După 11 copii și o tinerețe în sărăcie (lucie), zâmbetul lor e aproape o artă – e ceva luminos în privirea lor; un fel de joacă înțelepțită. Și asta îmi aduce o mare bucurie.
La noi a nins anul ăsta o zi. Și am ieșit cu Loli (ăsta fiind bărbată-miu) să ne bulgărim. Și după ce mi-am luat, inevitabil, un bulgăre în față, ne-am întâlnit cu vecinul de dedesubt , Steve, care se uita cu jind la noi în timp ce se pregătea să plece să își ia nevasta de la gară. În lumina unui șemineu fals, făcut de noi cu o instalație de Crăciun, stând liniștiți în living, ne trezește un bulgăre în geam; și apoi încă unul și tot așa. Eu îl trimit pe Loli la înaintare, care deschizând fereastra, îl vede pe Steve al nostru adunând de zor zăpadă, să facă bulgări. Unul arunca de jos, de după mașină și al meu arunca de pe pervaz (că nu are nicio remușcare să dea cu zăpadă în oamenii în vârstă).
Și auzindu-i cum râd amândoi, mi-a adus o mare bucurie și mi-a venit în minte „Toamna” de Demostene Botez.
„Toți acei ce-ntreaga vară,
Au lucrat din zori în seară,
Toamna au roade bogate
Au și fructe, și bucate,
Mere, pere, în panere,
Prune bune și alune,
Și gutui, amărui,
Cu puf galben ca de pui.
Și tot felul de legume,
De nu le mai știi pe nume.”
Și cum îmi permit multe obrăznicii, mi-am permis să o reinterpretez după bunul plac și după cum mi-a dictat inspirația:
Toți acei ce întreaga viață,
Și-au păstrat vorba glumeață,
Toamna, au roade bogate,
Vorbe dulci, sfaturi legate,
Mare-iubire în privire,
Breaz, cu haz, în necaz,
Și sufletul tinerel,
Curat ca un îngerel.
Și tot felul de lucruri bune,
De-aduc bucurie-n lume…
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…
Facebook
WhatsApp
TikTok
