Eu nu m-am plictisit niciodată în frumusețea asta de viață – e un obicei luat de la maică-mea: ea are obiceiul de a nu se plictisi; de a nu căsca letargic în așteptarea divertismentului. Să fiu dreaptă, am și fost unșpe copii, deci timpul de odihnă era puțin, însă chiar și în după-amiezile toride de vară, când nu umbla nici musca și noi zăceam leșinați de căldură pe gresia de pe hol, mama stătea pe un scăunel de lemn în balcon, cosând la vreun goblen și gândindu-se la ale ei.
Îmi zicea: „tot ce găsește mâna ta de făcut, să facă” – așa că ea cosea, iar eu scriam lângă. Așa că ea cocea brânzoaice, iar eu scriam lângă. Așa că ea croșeta botoșei, iar eu scriam lângă. Așa că ea fierbea la o ciorbă, iar eu scriam lângă. Așa că, bând o cafea după școală, eu îi citeam tot ce scrisesem pe lângă.
Nu existau „timpi morți” în care să mă apuce plictisul sau să aștept să fiu distrată de câte ceva – mereu exista ceva. Ohoo… aveam hobby-uri care așteptau cu săptămânile să le vină rândul; erau lucruri de încercat, pereți de murdărit, poezii de învățat, goblene de cusut, melodii de dansat, spectacole imaginare de plănuit, eseuri de scris, tumbe de exersat, tablouri de pictat, corturi din cearceafuri de ridicat, dispute cu surorile mai mici de purtat și, când mă apuca puțin îndoiala că poate n-aș avea ce face, erau mereu, bineînțeles, cărți de citit, în care mă afundam cu orele.
Să mă-nțeleagă cititorii că n-aveam timp de stat – și ce frumusețe aparte era în asta!
Crescând mare, am mai lăsat din vechile pasiuni în urmă ca să fac loc pentru responsabilitățile mele frumoase; pentru un loc de muncă, pentru un soț, pentru prietenii noi… Dar nu mă plâng că nu am timp – eu mă laud! Am viața așa de plină, că nu-mi văd capul de treburi și oameni și constat, cu mare bucurie, că este timp de toate.
Și voi avea o fată la un moment dat și voi relua cu ea toate pasiunile vechi și noi – și o să fie timp din nou de murdărit și alergat și pictat și gătit și sărit și toate cele…
E drept că va fi un timp ocupat și pe alocuri împiedicat, dar așa cum e el, este timp…
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…