E August. Cerurile s-au lăsat mai jos și, de câteva zile, soarele arde mai portocaliu. Am văzut și primele frunze căzute dintr-un stejar și mă mirară, că săreau în ochi așa în tot întinsul verde. Mi-am făcut obiceiul de a mă plimba dimineața prin cartier – un cartier înverzit, tipic englezesc, cu grădini frumoase și pădurici pe margini, din care mai fuge din când în când câte o vulpe slabă.
Englezii sunt oameni cu o mare dragoste pentru grădinărit și știu pe nume fel și fel de flori, una mai minunată ca alta și de-aia nu-nțeleg eu, în plimbările mele matinale, cum truda, rămân fructele în pom?
Oricine a mai fost măcar în vizită în Regat, știe că ăștia nu s-ar atinge să mănânce din pom nici plătiți. Stau murele-n tufișuri până se usucă, pe toate drumurile și potecile din parc. De s-ar îndura cineva să le pună într-un gem!
Dar la mine e August și eu mă-ndur. Cu mânecile suflecate, îndesată pân` la coate în boscheți, retrăindu-mi copilăria… E așa de August afară că vreau să mă murdăresc la gură de dude și de mure. Să mi se păteze degetele de la zeamă și să simt cum mă taie pe burice desfăcutul de prune parfumate. Vreau să simt cum îmi curge sucul unei pere foarte coapte de la mână la cot și de la buze, peste bărbie, spre piept, în fir călduț care gâdilă. Să-mi murdăresc bluza, care și așa e de uzură!
E August și mi-aș înfige dinții într-un măr șters pe pantaloni, dintr-un pom prea aplecat spre trotuar! Să mă fac la gură de boabe de soc – din ăsta fac o dulceață a-ntâia de-ți stă mintea! Mă și bucur că n-au habar englezii, că tare rău mi-ar fi părut să vin la cules cu plasa mea de Lidl și să le văd pe toate în stomac la alții. Bine că le-au plăcut doar florile – să și le păstreze cu sănătate și eu să-mi văd de ale mele în poiană.
Legată de niște crengi de prun, cu bluza pătată, degetele mov și părul ciufulit, simt o bătaie ușoară pe umăr. E un englezoi curios care mă-ntreabă: „What is that?”, indicând spre pruna din mâna mea. Mă uit la el, mă uit la prună și-apoi iar la el, că poate și-o da seama – nu e nici pruna chiar fruct exotic de care nu s-a mai auzit! Dar omu nu știe oricât m-aș holba eu de dojenitoare. Îi zic ce e.
„E bună de mâncat?”, face. Păi o fi, omu meu, că n-om da ortul popii de la o prună! „E ca cea de la supermarket”, îi spun în lipsă de alte repere relevante pentru el. Se luminează la față și zâmbește ca și cum și-ar fi amintit ceva. „Hai că merg să cumpăr și eu!”, mai exclamă bucuros înainte să plece pe drumul lui, lăsându-mă mirată în urmă, lângă trei pruni cu ramurile pline de fructe gratis. „No”, zic și eu, împăcându-mă cu întâmplarea; „O lăsat Cel de Sus fiecărui popor limitările sale…”
Și continui să culeg prune pentru gem, că eu miloasă, mă îndur și e și August…
Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…
Facebook
WhatsApp
TikTok
