TOATE LUCRURILE FRUMOASE – Daria POPA – Bogdana

   Buclele aurii îi cădeau în valuri grele pe umeri, pe piept, până la talia subțire, încinsă cu o curea de piele. Stătea pe o bancă din grădina interioară, de unde vedea soarele doar pe acoperiș; și nu stătea dreaptă, ca o femeie, stătea trântită, ca un bărbat obosit după o zi istovitoare de arat pământul. Dar cumva, tolăneala ei nu era nedemnă.

   Avea capul sprijinit de spătarul băncii și mâinile și le ținea împreunate pe stomac. Picioarele lungite în față țineau ritmul clopotelor care băteau de ora zece dimineața. Era desculță și iarba o gâdila la degete, făcând-o să zâmbească îngăduitoare.

   „Încă două ore”, își zise, în timp ce privea turnul cu clopot și pe preotul care asuda trăgând din greu de sfoara groasă.

   „Încă două ore”, mai murmură, ridicându-se zveltă, să umble cu picioarele goale prin iarba moale, plină de rouă, pe care ajungea căldura abia la amiază, când se ridica soarele deasupra tuturor, ca în Scripturi. Și deasupra celui bun și deasupra celui rău, fără părtinire. Și deasupra celui bogat și deasupra celui sărac; și deasupra fețelor bisericești și deasupra țăranilor care munceau pământul.

   Două ore… și tot un țăran aștepta și ea, cu inima bubuindu-i, mai să-i sară din piept. Veneau de pe câmpurile din jurul mănăstirii să aducă provizii și să stea olecuță la umbră, sub boltele de piatră rece. Măicuțele pregăteau ceai rece și tocăniță să dea la muncitori, iar Bogdana era rugată adeseori să ajute cu servirea, timpul ei preferat din zi. Adormea așteptând să se trezească și să se facă amiază, uitându-se lung la turnul cu clopot și la preotul care-l făcea să sune.

   „Bună dimineața, părinte Lucian!”, strigă ea apropiindu-se; „Nu-i rău pentru vârsta matale!”. Râseră amândoi veseli, era o glumă veche între ei, pe care o aveau de când devenise Lucian clopotar, căci în fapt el era numai cu doi ani mai mare decât ea.

   „Aș schimba bucuros locul cu tine, Bogdano, da`mi-e milă!”, mai strigă el în urma ei, în timp ce ea se pierdea în umbrele mănăstirii.

   „Încă două ore…”, oftă iar.

  Și nu simțea privirile lungi care-i ardeau silueta de undeva de sub un clopot…

 

Daria POPA e absolventă de master în Sociologie și Dezvoltare Comunitară, a căutat să aibă un impact real în serviciul celor defavorizați, prin scrierea și organizarea de proiecte Europene dedicate tinerilor NEET; este, desigur, absolventă de „Carabella” și (din nou) scriitoare de proză scurta…